Schimbarea călăului politic

De 30 de ani încoace, ca un blestem căzut pe capul românilor, suntem sortiți să alegem între două rele. Două rele cu atât de mari încrengături, încât nu se mai poate face diferența între limita interesului social-democrat și cel liberal, căci ele sunt de prea multe ori suprapuse și împletite.

Ceea ce ne așteaptă acum este un nou hop pe care trebuie să îl trecem, un nou examen electoral, pe care mulți dintre semenii noștri îl vor trata iarăși cu indiferență, abandonându-și dreptul de vot și lăsând în mod laș ca alții să le decidă viitorul. Vedem de prea mult timp că drumul parcurs de România este total greșit, totuși nu mișcăm un deget pentru a repara această eroare, chiar dacă ne este la îndemână. Ce ne lipsește nu este curajul de a face o schimbare în bine, ci mai degrabă o indolență combinată cu sila de a renunța la confortul minuscul pe care îl avem. Auzeam deunăzi cum un primar PSD spunea că nu a făcut demersuri pentru fonduri europene, pentru că nu a considerat oportun să aibă bătăi de cap. Cu alte cuvinte, s-a complăcut într-o letargie păguboasă, care i-a asigurat confortul îngust de moment, dar a condamnat comunitatea la subdezvoltare.

A început campania electorală. Iarăși vor fi lansate promisiuni fără acoperire, iarăși ni se va promite o viață de huzur, mai abitir ca în cele mai dezvoltate regiuni ale lumii. Iarăși se vor da asigurări asistaților social că nimeni nu se va atinge de avantajele căpătate de la guvernările anterioare. Pensionarii vor fi amăgiți iarăși că le va crește pensia precum Prâslea cel Voinic, oamenii de afaceri vor fi amăgiți cu scăderi de taxe, bugetarii vor primi promisiuni de avantaje salariale. Și iarăși clanurile de interlopi vor face chetă pentru propulsarea unor intruși în politică și administrație. Da, asta este campania electorală în România, o campanie în care cei corecți se străduiesc din răsputeri să lupte cu caracatița celor incorecți. Cât despre tabăra corectă și cea incorectă, nu se poate face o delimitare exactă între ele, din considerentele expuse mai sus. Ceea ce ar trebui să înțeleagă votantul român este că lupta se duce de fapt între sistemul nociv ce a acaparat România în ultimii 30 de ani și cei care chiar vor să schimbe țara în bine, animați fiind de bune intenții și respingând cu hotărâre mașinațiunile de tip mafiot. Este o luptă inegală, precum șarja cavaleriei poloneze împotriva tancurilor germane, în septembrie 1939, o luptă în care intențiile bune sunt estompate de mass-media aflată în slujba grupurilor de interese și clanurilor de partid. Ni se prezintă chipurile cele două tabere mai importante, fiecare dintre ele erijându-se în apărătorul bunăstării românilor. În realitate, au demonstrat de atâta timp impotența sau poate dezinteresul în dezvoltarea țării, iar faptul că vin din nou să ceară încrederea românilor frizează absurdul.

Ni se spune că pentru a scăpa județul Vrancea de PSD ar trebui să ne raliem curentului liberal și să susținem fără a crâcni candidații PNL, care ar aduce bunăstarea mult așteptată pentru noi toți. Senzația de amatorism și jocuri de culise este însă atât de prezentă în rândul liberalilor, încât nu este greu de estimat care va fi direcția dezvoltării României cu săgeata galbenă în frunte, anume tot înapoi sau eventual tot pe loc. Crizele de fanatism politic, talibanizarea liberală aruncă anatema asupra tuturor celor ce nu se înrolează în oastea lui Orban et comp. Totuși, un om inteligent nu va accepta niciodată un potențial rău mai mic comparativ cu un potențial rău mai mare, așa cum se preconizează a se pune problema din nou în acest an, așa cum s-a întâmplat de fiecare dată din 1990 încoace. Un om inteligent și consecvent principiilor sale și obiectivelor proprii va merge pe drumul său, fără a face compromisuri cu niciuna din taberele care încă sunt puternice. Da, sunt puternice, dar este o putere clădită din carton, pentru că au în mână mass-media, instrumentele de manipulare a populației cu care încă pot face un scor electoral nesperat de mare. Ce ar putea înclina balanța spre victoria celor animați de intenții bune este doar mobilizarea la vot a categoriilor de cetățeni care de obicei absentează de la urne sau care acum sunt indeciși. Cât ar însemna asta pentru România ? Enorm de mult. Cât se va materializa din această mobilizare ? Exact atât de mult cât vom face fiecare dintre noi, căutând să convingem cât mai multe persoane să își exercite dreptul de vot. Și nu numai să voteze, ci să facă acest lucru ieșind de sub umbrela propagandei de cartel partinic și luându-și informațiile din surse alternative. Care va fi rezultatul ? Cu certitudine, speranța de redresare materială și morală a țării, speranță ce va deveni realitate peste patru ani.