În aceste zile am văzut cât de slabă este Uniunea Europeană, dar și amatorismul existent la conducerea celei mai puternice forțe ale lumii.
Cei care conduc statele europene nu reușesc să ajungă la un compromis cu privire la asistența financiară pentru reducerea efectelor crizei sanitare.
Statele din sud, puternic afectate, cer solidaritate. Acest lucru s-a reflecta într-o emisie de obligațiuni comună tuturor statelor. Ce înseamnă acest lucru? Că Germania va garanta cumpărătorului că dacă România nu îi va returna banii atunci o va face ea.
Germania nu este însă de acord să gireze pentru statele din jur. Când extrăgea bani din aceste state prin intermediul unor companiilor germane era bine.
Ce înseamnă acest lucru? Că statele europene vor avea costuri de finanțare mai mari. Ele nu vin numai din lipsa de încredere în statele europene, cât și în lipsa de încredere în Uniunea Europeană.
Dar problema s-a văzut la începutul crizei. Italia avea nevoie de ajutor. Europa trebuia să furnizeze în regim de urgență cele necesare deoarece bani existau. Trebuiau 10 000 ventilatoare? Ele trebuiau cumpărate. Nu a fost să fie așa.
Practic suntem împreună, dar numai pentru binele unora nu și când cei mai slabi au nevoie de ajutor.
România trebuie să învețe ceva din acest lucru, cum ar fi să facă reguli care să o favorizeze, nu să le accepte pe ale altora. Vrem să ajutăm Dacia? Haideți să îi ajutăm printr-un program de achiziție convenabil populației. Dorim să producem ieftin măști? Haideți să oferim subvenții ca să susținem producția locală dar fără izolarea de economia globală.
Este ajutor de stat? Să fie și să îl facem acceptat.
