GENIUL SATANIC – RELOADED

      De câţiva ani asistăm cu toţii la aprinsele dezbateri din societate privitor la poziţionarea oamenilor pro sau contra religie, pro sau contra ateism. Suntem martori, de multe ori fără voia noastră, la acţiuni de manipulare a maselor şi de influenţare a mentalităţilor, toate acestea în beneficiul unor forţe rău intenţionate, ascunse sub paravanul unei false libertăţi de exprimare.

      Când eram copil, pe timpul lui Ceauşescu, la secţia agricolă unde lucra tatăl meu se căuta un angajat care să preia funcţia de secretar de partid, aşa cum erau funcţiile în structurile comuniste. Practic, acest secretar de partid trebuia să organizeze şedinţele lunare ale organizaţiei PCR, să ţină evidenţa lecţiilor de propagandă comunistă şi a carnetelor de membru de partid şi să dea raportul la judeţ în cazul în care vreun membru făcea vreo boacănă. Dacă erai numit să ocupi această funcţie nu se punea problema de a refuza, pentru că refuzul era echivalent cu o abatere extrem de gravă şi te vedeai după aceea mutat „în interesul serviciului” prin celălalt capăt al ţării, în vreun şantier la Canal sau în vreo mină de cărbuni. Ca urmare, având ceva studii în plus decât ceilalţi, tatăl meu a ajuns „ditamai” secretarul de partid la o secţie agricolă, unde erau în general tractorişti şi mecanici, toţi oameni simpli şi fără tangenţă cu politica partidului comunist. Din acel moment, viaţa noastră s-a schimbat semnificativ, deoarece regulile nescrise ale regimului cereau ca orice membru cu o funcţie cât de măruntă să fie model de comportament în comunitate, iar familia sa aşijderea. Peste noapte, taică-meu a renunţat la şpriţurile prelungite care se terminau pe trei cărări, a dat mai încet volumul aparatului de radio atunci când ascultam seara Radio Europa Liberă şi Radio Vocea Americii, iar eu am primit sarcina de a fi mai conştiincios la învăţătură, să nu cumva să îi fac de râs pe ai mei cu note mici. Bineînţeles că amărâta lui de funcţie nu conta câtuşi de puţin în faţa celorlalţi, nu îi conferea vreo autoritate sau vreun avantaj, ci numai răspundere şi stres. Oricum, în scurta perioadă cât a avut acea minusculă funcţie, taică-meu nu făcea propagandă comunistă că nici nu se pricepea şi dealtfel nici nu avea cui, oamenii erau preocupaţi doar de reparaţii şi de lucrări agricole iar lecţiile de comunism se loveau de ei ca nuca de perete.

     La vreo lună după aceea, părinţii mei au primit vizita unor tineri care i-au rugat să îi cunune, ceea ce s-a şi întâmplat după ceva timp. A fost pentru prima dată când a trebuit să ţin lumânarea în biserică, pentru că tatăl meu nu a avut curaj să intre în locaşul sfânt, de teamă să nu încalce dogmele partidului comunist. A rămas afară, pe treptele bisericii, privind înfrigurat spre drumul pe care parcă se aştepta să se ivească vreo maşină de la Miliţie sau Securitate şi să îl întrebe ce caută el în lăcaşul cu cruce deasupra, operă a chiaburilor şi burgheziei, duşmanii proletariatului.

      Peste câteva zile am prins curaj şi l-am întrebat de ce nu a intrat în biserică, iar el mi-a explicat cât risca dacă era văzut de vreun „binevoitor” în interiorul aşezământului în cauză. Tot atunci mi-a povestit că în tinereţe a fost admis la Seminarul teologic de la Buzău, dar nu a fost primit la cursuri pentru că tatăl său trăgea de timp şi nu voia să se înscrie în colhoz, astfel că a pierdut începutul anului şcolar şi automat şi cariera de preot.  Paradoxal, ajunsese acum în opusul acelei potenţiale intrări în tagma preoţească, pentru că doctrina comunistă urmărea să creeze atei, oameni cu personalităţi uşor de manipulat, dispreţuitori în relaţiile cu adepţii altor puncte de vedere, în speţă cele burghezo-capitaliste.

      Au trecut anii şi realizez că efortul comuniştilor de creionare a unei asemenea monstruozităţi umane a dat roade. Observ atitudini profund ostile la adresa celor ce au rămas înrădăcinaţi în tradiţiile româneşti, o ură nedisimulată faţă de cei care au alte opinii, această ură amintind de vânătoarea de chiaburi şi anticomunişti din anii de după război. Raţiunea lui Lucifer, pătrunsă în mintea găunoasă a unor personaje mânate de mirajul câştigului material în dauna celui spiritual, dă naştere unor idei toxice, vopsite pe exterior în culorile curcubeului pentru a ascunde duhoarea pederastiei. Prostituţia intelectualilor atei şi proorocilor subversivi din mass media vine să completeze cercul viciilor şi fărădelegilor acestui cuib de şerpi veninoşi, pe care l-au blamat cei mai de seamă intelectuali ai naţiunii şi pe care îl respinge orice român cu mintea întreagă.  

        Ce toleranţă poate propovădui un ins care este intolerant cu cei ce au o altă opinie ? Ce justiţie dreaptă poate invoca unul care îşi întemeiază discursul pe decizii injuste ? Agitatorii comunişti au schimbat hainele, acum prezentându-se drept democraţi şi luptători pentru egalitate în drepturi. Cu certitudine această lozincă nu poate convinge un om informat, ci doar pe analfabeţii funcţional, pe idioţii utili aflaţi din păcate pe toate treptele societăţii româneşti, yes-men-ii pătrunşi de miracolul capitalismului din care însă nu au înţeles nimic… Rafinamentul şi viclenia cu care se acţionează în scopul nivelării şi supunerii conştiinţei umane sunt de-a dreptul diabolice, părând a fi emanate din tenebrele răutăţii pure. Amintirile vremurilor în care Ion Creangă şi ceilalţi oameni mari ai poporului nostru învăţau carte de la preoţi se încearcă a fi estompate, pentru că nu sună bine în cadrul concertului satanic ce ni se pregăteşte. Eminescu şi alte genii româneşti deranjează şi trebuiesc date uitării, căci imbecilii şi prostituatele promovate pe canalele media sunt uneltele perfecte pentru demantelarea rezistenţei la schimbare. Cum care schimbare ? Cea de la o fiinţă cu intelect normal la una cu creier fără circumvoluţiuni. Schimbare care este de fapt o involuţie spirituală, susţinută de agenţii noii ideologii de rit marxist şi având drept scop aducerea populaţiei la stadiul de masă de manevră, fără raţiune proprie, fără iniţiativă sau capacitate de opunere la directivele trasate de clasa politică ori de nababii din spatele cortinei.    

   Iată aşadar cum istoria hâdă a României din ultimii 75 de ani refuză să se retragă în cărţile de istorie şi insistă în a ne chinui, alimentată de slaba reacţie a intelectualilor patrioţi, precum şi de trădarea fariseilor aflaţi în solda întunericului.

 George Badiu este expert jurist și un susținător activ al statului de drept.

  • Cladiu Târziu: Un rezultat încurajator
    La această oră, avem tabloul aproape complet al rezultatelor noastre în alegerile locale din 27 septembrie a.c. Am obținut trei mandate de primari și în jurul a 100 de consilieri locali. Avînd în vedere că asta înseamnă vreo sută de mii de voturi și că nu am avut candidați în 70% din UAT-uri, ne este întemeiată speranța că pe 6 decembrie vom intra în Parlament. Pentru alegerile generale vom avea candidați peste tot și vom beneficia și de sprijinul diasporei, în care se află jumătate dintre membrii și votanții noștri. La București, candidații noștri la sectoare la Primăria Capitalei s-au
  • Domnule președinte, demiteți șefa DIICOT-Giorgianei Hosu. Soțul ei a fost condamnat
    Domnule președinte al României, excelența dumneavoastră Klaus Iohannis. Funcția prezidențială pe care o dețineți vă obligă la decență și responsabilitate în relația cu românii. Tocmai de aceea, în condițiile în care șefa DIICOT nu consideră oportun să își prezinte demisia, vă solicităm respectos să dați curs unei proceduri privind demiterea acesteia. Nu este admisibil ca soțul Giorgianei Hosu să fie condamnat de către justiția din România dar soția sa să conducă în continuare una din cele mai importante instrumente de luptă împotriva grupărilor mafiote organizate. Nu doar condamnarea actuală ne obligă la acest gest de o minimă decență, însă sub
  • Președintele României sau președintele PNL?
    Conform constituției României președintele țării are o funcție de reprezentare și de mediere între puterile în state. Președintele României nu are dreptul legal de a se implica în campania electorală, o dată ce a fost ales trebuie să îi reprezinte în mod corect pe cetățenii țării. Dacă în primul său mandat Klaus Iohannis a fost mai mult absent din spațiul public dar și din activitatea și obligațiile ce le avea de președinte, astăzi el a devenit un președinte jucător, tot așa cum jucător era și fostul președinte Traian Băsescu. Implicarea lui Klaus Iohannis în bătălia politică internă este una clară,
  • Reacție: NU POȚI PĂZI CLANURI INTERLOPE ȘI ÎN ACELAȘI TIMP SĂ INTERZICI DREPTUL LA LIBERĂ EXPRIMARE UNUI PARTID POLITIC!
    Îți place sau nu îți place George Simion, este irelevant acum. Dar cum poate fi cineva de acord cu aceste abuzuri? Ieri noapte, cum există și dovada pe pagina lui, a fost oprit de mai multe ori în decurs de o oră. Odată avea permisul în regulă, apoi nu mai era în regulă. Acesta este primul abuz. Aseară, la protestul organizat sub forma unui marș auto, polițiștii i-au forțat pe protestatari să meargă oriunde altundeva, numai la Palatul Cotroceni să nu ajungă (probabil dormea ficusul acolo și nu trebuia deranjat). Pe lângă asta, înainte de aceste ABUZURI, au fost tot
  • George Simion în fața Palatului Victoria: aici este palatul hoților. Trebuie să plătească pentru jaful din acești 30 de ani
    George Simion în fața Palatului Victoria: „aici este palatul hoților. Trebuie să plătească pentru jaful din acești 30 de ani”. Este mesajul transmis din fața guvernului României marți seara. Alături de George Simion s-au aflat sute de persoane și zeci de mașini au pornit într-un marș auto. Deși ar fi trebuit să ajungă la palatul parlamentului și apoi la Cotroceni, acesta a fost oprit de forțele de ordine ce au acționat la comandă politică.