GENIUL SATANIC – RELOADED

      De câţiva ani asistăm cu toţii la aprinsele dezbateri din societate privitor la poziţionarea oamenilor pro sau contra religie, pro sau contra ateism. Suntem martori, de multe ori fără voia noastră, la acţiuni de manipulare a maselor şi de influenţare a mentalităţilor, toate acestea în beneficiul unor forţe rău intenţionate, ascunse sub paravanul unei false libertăţi de exprimare.

      Când eram copil, pe timpul lui Ceauşescu, la secţia agricolă unde lucra tatăl meu se căuta un angajat care să preia funcţia de secretar de partid, aşa cum erau funcţiile în structurile comuniste. Practic, acest secretar de partid trebuia să organizeze şedinţele lunare ale organizaţiei PCR, să ţină evidenţa lecţiilor de propagandă comunistă şi a carnetelor de membru de partid şi să dea raportul la judeţ în cazul în care vreun membru făcea vreo boacănă. Dacă erai numit să ocupi această funcţie nu se punea problema de a refuza, pentru că refuzul era echivalent cu o abatere extrem de gravă şi te vedeai după aceea mutat „în interesul serviciului” prin celălalt capăt al ţării, în vreun şantier la Canal sau în vreo mină de cărbuni. Ca urmare, având ceva studii în plus decât ceilalţi, tatăl meu a ajuns „ditamai” secretarul de partid la o secţie agricolă, unde erau în general tractorişti şi mecanici, toţi oameni simpli şi fără tangenţă cu politica partidului comunist. Din acel moment, viaţa noastră s-a schimbat semnificativ, deoarece regulile nescrise ale regimului cereau ca orice membru cu o funcţie cât de măruntă să fie model de comportament în comunitate, iar familia sa aşijderea. Peste noapte, taică-meu a renunţat la şpriţurile prelungite care se terminau pe trei cărări, a dat mai încet volumul aparatului de radio atunci când ascultam seara Radio Europa Liberă şi Radio Vocea Americii, iar eu am primit sarcina de a fi mai conştiincios la învăţătură, să nu cumva să îi fac de râs pe ai mei cu note mici. Bineînţeles că amărâta lui de funcţie nu conta câtuşi de puţin în faţa celorlalţi, nu îi conferea vreo autoritate sau vreun avantaj, ci numai răspundere şi stres. Oricum, în scurta perioadă cât a avut acea minusculă funcţie, taică-meu nu făcea propagandă comunistă că nici nu se pricepea şi dealtfel nici nu avea cui, oamenii erau preocupaţi doar de reparaţii şi de lucrări agricole iar lecţiile de comunism se loveau de ei ca nuca de perete.

     La vreo lună după aceea, părinţii mei au primit vizita unor tineri care i-au rugat să îi cunune, ceea ce s-a şi întâmplat după ceva timp. A fost pentru prima dată când a trebuit să ţin lumânarea în biserică, pentru că tatăl meu nu a avut curaj să intre în locaşul sfânt, de teamă să nu încalce dogmele partidului comunist. A rămas afară, pe treptele bisericii, privind înfrigurat spre drumul pe care parcă se aştepta să se ivească vreo maşină de la Miliţie sau Securitate şi să îl întrebe ce caută el în lăcaşul cu cruce deasupra, operă a chiaburilor şi burgheziei, duşmanii proletariatului.

      Peste câteva zile am prins curaj şi l-am întrebat de ce nu a intrat în biserică, iar el mi-a explicat cât risca dacă era văzut de vreun „binevoitor” în interiorul aşezământului în cauză. Tot atunci mi-a povestit că în tinereţe a fost admis la Seminarul teologic de la Buzău, dar nu a fost primit la cursuri pentru că tatăl său trăgea de timp şi nu voia să se înscrie în colhoz, astfel că a pierdut începutul anului şcolar şi automat şi cariera de preot.  Paradoxal, ajunsese acum în opusul acelei potenţiale intrări în tagma preoţească, pentru că doctrina comunistă urmărea să creeze atei, oameni cu personalităţi uşor de manipulat, dispreţuitori în relaţiile cu adepţii altor puncte de vedere, în speţă cele burghezo-capitaliste.

      Au trecut anii şi realizez că efortul comuniştilor de creionare a unei asemenea monstruozităţi umane a dat roade. Observ atitudini profund ostile la adresa celor ce au rămas înrădăcinaţi în tradiţiile româneşti, o ură nedisimulată faţă de cei care au alte opinii, această ură amintind de vânătoarea de chiaburi şi anticomunişti din anii de după război. Raţiunea lui Lucifer, pătrunsă în mintea găunoasă a unor personaje mânate de mirajul câştigului material în dauna celui spiritual, dă naştere unor idei toxice, vopsite pe exterior în culorile curcubeului pentru a ascunde duhoarea pederastiei. Prostituţia intelectualilor atei şi proorocilor subversivi din mass media vine să completeze cercul viciilor şi fărădelegilor acestui cuib de şerpi veninoşi, pe care l-au blamat cei mai de seamă intelectuali ai naţiunii şi pe care îl respinge orice român cu mintea întreagă.  

        Ce toleranţă poate propovădui un ins care este intolerant cu cei ce au o altă opinie ? Ce justiţie dreaptă poate invoca unul care îşi întemeiază discursul pe decizii injuste ? Agitatorii comunişti au schimbat hainele, acum prezentându-se drept democraţi şi luptători pentru egalitate în drepturi. Cu certitudine această lozincă nu poate convinge un om informat, ci doar pe analfabeţii funcţional, pe idioţii utili aflaţi din păcate pe toate treptele societăţii româneşti, yes-men-ii pătrunşi de miracolul capitalismului din care însă nu au înţeles nimic… Rafinamentul şi viclenia cu care se acţionează în scopul nivelării şi supunerii conştiinţei umane sunt de-a dreptul diabolice, părând a fi emanate din tenebrele răutăţii pure. Amintirile vremurilor în care Ion Creangă şi ceilalţi oameni mari ai poporului nostru învăţau carte de la preoţi se încearcă a fi estompate, pentru că nu sună bine în cadrul concertului satanic ce ni se pregăteşte. Eminescu şi alte genii româneşti deranjează şi trebuiesc date uitării, căci imbecilii şi prostituatele promovate pe canalele media sunt uneltele perfecte pentru demantelarea rezistenţei la schimbare. Cum care schimbare ? Cea de la o fiinţă cu intelect normal la una cu creier fără circumvoluţiuni. Schimbare care este de fapt o involuţie spirituală, susţinută de agenţii noii ideologii de rit marxist şi având drept scop aducerea populaţiei la stadiul de masă de manevră, fără raţiune proprie, fără iniţiativă sau capacitate de opunere la directivele trasate de clasa politică ori de nababii din spatele cortinei.    

   Iată aşadar cum istoria hâdă a României din ultimii 75 de ani refuză să se retragă în cărţile de istorie şi insistă în a ne chinui, alimentată de slaba reacţie a intelectualilor patrioţi, precum şi de trădarea fariseilor aflaţi în solda întunericului.

 George Badiu este expert jurist și un susținător activ al statului de drept.

  • Deputat AUR, Timiș: Proiect pentru valorificarea Canalului Bega, o resursă care zace în uitare
    Canalul Bega, o resursă de dezvoltare pentru Banat, de importanță strategică internațională, zace în uitare nefolosită de 62 de ani. Titi Stoica, deputat AUR de Timiș, propune o strategie care vizează repunerea acestuia în funcțiune și valorificarea potențialului comercial și turistic al Timișoarei. În acest sens, există un proiect în desfășurare – „Reabilitarea infrastructurii Canalului navigabil Bega” cu o valoare de 13.877.987 euro (TVA inclus), din care 85% reprezintă finanțare UE, sumă alocată  României și Serbiei. Lucrările din cadrul proiectului sunt supravegheate și de către mediul civil de către o echipă de profesioniști construită în jurul lui Titi Stoica. Avem
  • Maria Gheorghiu la Curierul Românesc: Dacă ești patriot în zilele noastre ești luat în derâdere
    Maria Gheorghiu, artistă și luptătoare pentru românism și cultură, a mărturisit, în cadrul unui interviu cu Alina Panico, că, din păcate, a fi patriot nu mai reprezintă o mândrie în zilele noastre. Cu toate acesta, artista rămâne fidelă sentimentelor sale. „România este lacrima mea, este mândria mea. Peste tot unde mă duc în lume spun cu mare mândrie că sunt româncă. Eu consider că este foarte important să-ți cunoști istoria pentru că doar cunoscând-o înțelegi și cum poți să trăiești în prezent. Cultura și mândria de a fi român sunt cele mai importante arme, susține artista, doar așa ne putem
  • Adrian Axinia(AUR): suntem obligați să deschidem școlile pe 8 februarie. Asistăm la o catastrofă în educație
    Suntem obligați să deschidem școlile cât mai repede, iar ele se pot deschide chiar și de mâine. Suntem într-o situația catastrofală cu sistemul de învățământ, situație pe care nu am întâlnit-o nici în caz de război. Data de 8 februarie pentru a duce copiii înapoi pe băncile școlilor este una mai mult decât fezabilă. În toată Europa școala decurge normal, măsurile le aplică la nivel de clasă sau maxim la nivel de școală. Incompetența celor care ne conduc se reflectă asupra generațiilor viitoare. Procesul educațional nu se poate desfășura online și acest sistem s-a dovedit un eșec. Nu doar calitatea
  • Mircia Chelaru (AUR): Politicienii nu sunt legați afectiv de evenimentele marcante din istoria românilor
    Pe data de 5 ianuarie 1859 a avut loc alegerea lui Alexandru Ioan Cuza drept domn al Moldovei, un moment pregătitor pentru Mica Unire. Politicienii noștri, cu excepția partidului AUR, au omis cu desăvârșire acest moment și nu l-au marcat în niciun fel. Mircia Chelaru susține că liderii politici nu au uitat de 5 ianuarie 1859 pentru că nu ai cum să uiți ceva ce nu știi. Din prisma problemei unității românești, a solidarității românilor, a conștiinței deveniri lor în timpul istoric, românii sunt priviți ca o curiozitate a istoriei pentru că oricât de mult ai săpa în timp, tot
  • Rodica Boancă (AUR): Opriți abuzurile în școlile din România
    Alianța pentru Unirea Românilor militează pentru depolitizarea instituțiilor și eliminarea abuzurilor de orice tip. În acest registru se înscrie și inițiativa senatoarei AUR, Rodica Boancă, care îi solicită ministrului Educației, Sorin Cîmpeanu, să analizeze situația abuzurilor ce se petrec în școlile din România. Memoriu către ministrul Educației, Sorin Cîmpeanu: „Vă scriu acest memoriu pentru a sesiza o serie de abuzuri comise de către reprezentanții inspectoratelor școlare în această perioadă. Deși traversăm vremuri foarte dure și instituțiile statului ar trebui să se mobilizeze pentru gestionarea unitară a crizei pandemice, în județe precum Ialomița se încalcă flagrant legea și sunt comise adevărate