Actualul
preşedinte al PSD a avut o evoluţie lentă în partid, trebuindu-i 30 de ani să
ajungă în frunte. După ce primii 22 de ani i-a petrecut avansând pe plan local
în judeţul Buzău până la a fi viceprimar al municipiului omonim, abia de opt ani
este în politica centrală şi doar de ceva mai mult de un an ocupă o funcţie de
prim rang în stat. Însă Marcel Ciolacu este astăzi la zenitul carierei sale
politice ca lider legitim al PSD, validat de congresul din 22 august.
Un
proverb chinezesc spune că „dacă stai suficient de mult pe malul râului, vei
vedea plutind corpurile duşmanilor tăi”. Marcel Ciolacu a stat răbdător pe
marginea acestui râu numit PSD care irigă cu bani publici conturile unor politicieni şi afacerişti din România, până când şi-a văzut adversarii
înecându-se.
Mulţi români îl ţin minte pe Ciolacu din martie 2017 ca vâslaş al bărcii din
care Liviu Dragnea şi prim-ministrul de atunci, Sorin Grindeanu, pescuiau
ştiuci pe lacul Belina. Însă nu la fel de multă lume îşi aminteşte că, în
acelaşi an, Marcel Ciolacu a sărit în altă barcă, cea a noului premier,
Mihai Tudose, şi că în septembrie 2018 a semnat petiţia facţiunii disidente din
PSD care solicita demisia lui Dragnea.
Pe parcursul anului 2019, două reculuri majore
înregistrate de PSD l-au propulsat pe Marcel Ciolacu de la opincă de Vodă în
partid. Mai întâi a fost dramatica ieşire a lui Liviu Dragnea de pe scena
politică, la finele lunii
mai, prin încarcerarea sa imediată, după condamnarea definitivă la 3 ani şi 6
luni de închisoare cu executare în dosarul angajărilor fictive din Teleorman. Evenimentul
judiciar a făcut şi mai amar scorul slab pe care partidul l-a încasat la
europarlamentare. La doar trei zile după vacantarea de către Dragnea a postului
de preşedinte al Camerei Deputaţilor, fostul disident Ciolacu era înscăunat în
locul său, în a treia funcţie ca importanţă în stat.
După încă şase luni, în noiembrie 2019, Golemul pe care
Dragnea l-a instalat prim-ministru, Viorica Dăncilă, a pierdut la scor
alegerile prezidenţiale, la o lună după ce aceasta pierduse funcţia de şef al
Guvernului. La prezidenţiale, Ciolacu
a jucat loial pentru partid: în vreme ce unii lideri PSD din teritoriu s-au
demobilizat în perspectiva unei înfrângeri previzibile a celui mai slab
candidat social-democrat din istoria formaţiunii,
