Cu fiecare zi care trece, Uniunea Salvați România pare tot mai ruptă de promisiunile care au consacrat-o ca o alternativă la „vechea clasă politică”. Deși discursul public al liderilor săi rămâne încărcat de declarații despre „statul eșuat”, despre „sistemul corupt” și despre nevoia de reformă, realitatea guvernării contrazice tot ceea ce USR a afirmat că reprezintă.
Partidul care cândva cerea insistent „fără penali”, care promitea reforme autentice și o ruptură clară de trecutul toxic al politicii românești, stă astăzi la aceeași masă cu PSD – partidul pe care l-au criticat cu fiecare ocazie. Mai mult, se menține în schema de putere fără să producă schimbări vizibile și fără să își asume consecințele apartenenței la coaliție.
Ce rămâne din mesajele mobilizatoare ale USR? Din protestele de la Colectiv, din lupta cu vechile metehne ale statului? În prezent, vedem doar:
🔹 Mesaje populiste pe rețelele sociale.
🔹 Declarații dure, urmate de abțineri suspecte în voturi-cheie.
🔹 Un soi de opoziție mimată din interiorul puterii.
În loc de demisie și asumare, avem doar zgomot mediatic și poziționări calculat ambigue, adresate unui electorat deja obosit și tot mai sceptic.
USR critică, dar nu pleacă. Se delimitează verbal, dar rămâne parte a aceluiași mecanism politic. Este, practic, o strategie clasică de conservare a pozițiilor: critici sistemul, dar îl susții prin simpla ta prezență în el. Vorbești despre „schimbare”, dar perpetuezi exact ceea ce ai jurat să înlocuiești.
Această formă de dublu limbaj nu mai convinge. Dacă într-adevăr nu susțin direcția actuală a guvernării, de ce nu ies de la guvernare? De ce mai împart responsabilitatea cu PSD, partidul cu care afirmau că nu vor colabora niciodată? De ce nu fac loc unei poziționări clare?
În lipsa unei decizii curajoase, devine limpede că USR a ales confortul puterii în detrimentul coerenței politice. A ales funcțiile, nu consecvența. Iar asta îl transformă, pe zi ce trece, într-un partid tot mai puțin diferit de ceilalți. Un partid care se adaptează jocului politic exact în forma pe care cândva o condamna.
USR nu mai este „altfel”. Este, cel mult, o altă piesă în același joc vechi. Și dacă tot a ales să rămână la masă cu partidul lui Iliescu, măcar să renunțe la masca opoziției morale. Să recunoască, măcar onest, că a ales calea convenabilă.
