România, țară agricolă doar cu numele: importuri alimentare de peste 11 miliarde de euro și zero strategie de producție
România, cu unul dintre cele mai fertile soluri din Europa și o tradiție agricolă veche de secole, a ajuns să importe anual produse alimentare în valoare de peste 11 miliarde de euro. Rafturile supermarketurilor sunt invadate de legume și fructe din Polonia, lactate din Germania, carne din Spania sau Turcia, în timp ce fermele autohtone dispar pe capete, iar gospodăriile familiale își închid porțile.
De ce? Pentru că statul român nu are niciun plan național de producție agricolă. Nicio direcție clară, nicio strategie de autosuficiență, niciun sprijin real și coerent pentru cei care vor să producă local. Politicile agricole au fost lăsate la voia întâmplării, iar rezultatul este vizibil: dependență masivă de importuri și colaps progresiv al agriculturii românești.
În ultimele decenii:
- Infrastructura de irigații a fost abandonată.
- Fermierii au fost sufocați de taxe și lipsa accesului la finanțare.
- Pământul a fost cumpărat masiv de bănci, fonduri de investiții sau străini.
- Procesarea alimentelor a fost externalizată aproape complet.
România exportă grâu brut și porumb, dar importă pâine congelată și biscuiți industriali. Exportă lapte crud, dar importă iaurt și brânzeturi. Acest dezechilibru flagrant nu este un accident, ci o consecință a lipsei unei politici naționale în domeniul alimentar.
Se vorbește des despre suveranitate, dar se uită că adevărata independență începe cu capacitatea de a-ți hrăni propria populație. Astăzi, România este o țară vulnerabilă în fața oricărei crize externe – fie ea economică, climatică sau geopolitică – pentru că depinde aproape complet de importurile de hrană.
Ce face statul? În loc să stimuleze producția internă, continuă să dezavantajeze fermierii locali, sufocându-i cu birocrație, lipsă de subvenții coerente și politici fiscale împovărătoare. Iar asta nu mai poate fi pus doar pe seama incompetenței – pare o direcție deliberată, una care vizează dependența, nu dezvoltarea.
România are nevoie urgent de o strategie națională pentru producția de alimente.
Altfel, riscă să devină un simplu consumator în propria țară.
