Nicușor Dan și Guvernul Bolojan sprijină Ucraina, dar nu îi pasă de românii din Cernăuți, oprimați de autoritățile ucrainene. Doar BOR a reacționat
Luni, 30 iunie 2025, președintele României, Nicușor Dan, a condus o nouă ședință a Consiliului Suprem de Apărare a Țării (CSAT), reafirmând sprijinul total pentru Ucraina în fața agresiunii rusești. Declarațiile oficiale au reiterat angajamentul României față de securitatea și integritatea teritorială a statului vecin. Țara noastră (adică Nicușor Dan și Guvernul Bolojan) susțin eforturile internaționale, în special cele ale SUA, pentru încetarea conflictului și condamnă lipsa de voință politică a Moscovei pentru un armistițiu imediat și necondiționat. România va continua să sprijine Ucraina în apărarea suveranității sale, iar orice soluție de pace trebuie să fie justă, durabilă și să excludă reîmpărțirea Europei în sfere de influență.
Acestea sunt pozițiile oficiale exprimate după ședința CSAT, dar ele nu țin însă cont de situația gravă în care se află românii din Ucraina. În regiuni precum Cernăuți, comunitățile românești trăiesc sub presiune constantă, iar abuzurile împotriva clericilor și enoriașilor care doresc să se alăture Bisericii Ortodoxe Române (BOR) sunt foarte grave. Preoții români sunt amenințați că vor fi trimiși pe front dacă renunță la Patriarhia Moscovei și aleg BOR, iar bisericile unde se slujește în limba română devin ținte ale violenței, inclusiv cu indivizi mascați care intră și agresează clerici în plină zi, așa cum s-a întâmplat într-un incident chiar pe 17 iunie 2025.
Singura instituție din România care a reacționat a fost Biserica Ortodoxă Română (BOR) care și-a exprimat profunda îngrijorare cu privire la tratamentul la care sunt supuși credincioșii români ortodocși din Ucraina, într-un context marcat de tensiuni ecleziale și nerespectarea drepturilor religioase. BOR atrage atenția asupra unei atitudini ostile din partea statului ucrainean, care contrastează flagrant cu modul în care România tratează minoritatea ucraineană de pe teritoriul său:
„Patriarhia Română a subliniat atitudinea ostilă avută de statul ucrainean față de credincioșii români din Ucraina, prin nerespectarea drepturilor cu privire la practicarea credinței, în totală contradicție cu atitudinea statului român față de enoriașii ucraineni din România.”
BOR reamintește că problema schismei ortodoxe din Ucraina trenează de aproape 30 de ani, fără a se fi recurs la o mediere pan-ortodoxă. Tomosul de autocefalie emis de Patriarhia Ecumenică a fost acceptat doar parțial și nu a rezolvat conflictul bisericesc, în special din cauza comunității rusofone încă loiale Patriarhiei Moscovei.
Sfântul Sinod al BOR insistă pe necesitatea dialogului între Patriarhia Ecumenică și cea a Moscovei, cu scopul restabilirii comuniunii și garantării libertății religioase, inclusiv pentru cele 127 de parohii românești din Ucraina (majoritatea în Bucovina de Nord). Patriarhia solicită autorităților ucrainene garanții ferme pentru: respectarea identității etnice și lingvistice a românilor, posibilitatea înființării unui Vicariat Ortodox Român, dreptul de a primi cărți de cult și sprijin spiritual din partea BOR.
În urma consultărilor cu clerici și credincioși români din Ucraina, BOR subliniază că aceștia resping cu teamă ideea trecerii sub jurisdicția Bisericii Ortodoxe a Ucrainei (BOU), temându-se de represalii și presiuni forțate. De asemenea, statul ucrainean refuză recunoașterea unei asociații religioase românești, deși aceasta respectă cadrul legal, ceea ce accentuează neîncrederea în promisiunile autorităților.
BOR consideră că recunoașterea BOU de către Patriarhia Română, în lipsa unor garanții reale, ar agrava presiunile asupra comunităților românești din Ucraina. În concluzie, biserica avertizează că problema nu este doar eclezială, ci una de drepturi fundamentale, ce necesită o soluție echitabilă și demnă. Poate înțeleg și premierul Ilie Bolojan sau președintele Nicușor Dan care este aceasta, astfel încât românii din Ucraina să se bucure de drepturile elementare și specifice unei minorități naționale care însumează jumătate de milion de persoane.
În loc de sprijin necondiționat, România ar trebui să condiționeze orice ajutor suplimentar acordat Ucrainei de respectarea drepturilor minorității române. Exact așa cum alte state își protejează comunitățile din diaspora sau din teritoriile istorice. Acordarea automată de sprijin, fără nicio garanție privind respectarea drepturilor culturale, religioase și lingvistice ale românilor din Ucraina, nu este doar o eroare diplomatică, ci o trădare a mandatului constituțional. Dacă statul român nu este în stare să apere 127 de parohii românești din nordul Bucovinei, atunci ce fel de politică externă are? Dacă președintele României nu intervine acum, în fața abuzurilor evidente și documentate, ce mesaj transmite românilor de peste hotare?
