Sorin Lavric, la 73 de ani de la moartea lui Valeriu Gafencu: „să ne bucurăm că-l avem pe Valeriu Gafencu. Prin el, peste condiția noastră de cîrtițe intelectuale se așează o altă dimensiune”
Astăzi, 18 februarie, se împlinesc 73 de ani de la moartea lui Valeriu Gafencu, o personalitate marcantă a epocii sale care, deși trecut prin iadul închisorilor comuniste, a atins apoteoza cristică, devenind un reper spiritual pentru cei care înțeleg că adevărata forță nu stă în gândire, ci în trăire.
Senatorul Sorin Lavric subliniază contrastul izbitor dintre cele două ipostaze ale lui Gafencu: flăcăul din 1939, care privea lumea cu ochii unui șoim gata să-și ia zborul, și bărbatul din 1946, zdrobit de suferință, dar transfigurat de credință. „În 7 ani, feciorul entuziast cu chip luminos lăsase locul unui spectru pietros de bărbat încordat. Șoimul vrând să-și ia zborul fusese absorbit de omul lăuntric”, explică Lavric.
Pentru cei care se mulțumesc să analizeze realitatea prin prisma rațiunii, Valeriu Gafencu rămâne un mister imposibil de lămurit. „Gafencu nu a fost gînditor, ci trăitor, adeverind regula potrivit căreia gîndirea nu dă naștere la nimic, ci doar mestecă intuiții venite dinainte. De unde dinainte? Din abisul înfricoșător al ființei divine. Pentru un intelectual cu mintea ticsită de concepte, tipul uman reprezentat de Gafencu rămîne un mister cu neputință de lămurit. Tot așa cum insul rațional se crucește în fața unui călugăr, nepricepîndu-i umoarea din care își hrănește spiritul. Ruptura de nivel e prea mare ca rațiunea să înțeleagă metabolismul trăirii în duh. Intelectualul se uită la mistic ca la un smintit dus cu pluta, iar monahul la primul ca la un mărginit atins de orbire lucie. Deosebirea e că intelectualul e țîfnos pînă la insolență, pe cînd monahul e indulgent pînă la smerenie”, afirmă senatorul AUR.
Cei care au trăit sub povara lumii nu pot înțelege esența lui Gafencu, dar o pot prețui până la evlavie. „Azi, să ne bucurăm că-l avem pe Valeriu Gafencu. Prin el, peste condiția noastră de cârtițe intelectuale se așează o altă dimensiune”, îndeamnă Sorin Lavric, subliniind că exemplul său rămâne o lecție de credință și verticalitate pentru generațiile viitoare.
