Întâlnirile dintre partidele parlamentare se transformă în maratoane fără finalitate – toată lumea vrea ceva, dar nimeni nu cedează nimic.
Negocierile pentru formarea unui nou executiv s-au împotmolit din nou, potrivit unor surse apropiate discuțiilor. Reprezentanții PSD și PNL nu au reușit să ajungă la un acord privind împărțirea funcțiilor-cheie, în special cea de prim-ministru, unde tensiunile mocnesc de mai multe zile.
Conform surselor, social-democrații au insistat că premierul ar trebui să fie de la PSD, invocând rezultatele din alegeri și „responsabilitatea politică”. De partea cealaltă, liberalii ezită să facă pasul decisiv, temându-se de costurile politice ale unei guvernări dificile. Deși PNL nu a anunțat oficial un candidat, în culise se vehiculează numele lui Sebastian Burduja, însă fără entuziasm din partea partenerilor de discuție.
Ședințele de la Palatul Victoria și Cotroceni s-au transformat într-o succesiune de tatonări și evitări strategice. Surse din interior spun că liderii evită luările de poziție ferme, preferând să „testeze terenul”. Marcel Ciolacu ar fi pledat pentru o formulă de guvernare care să ofere stabilitate, dar fără a ceda controlul asupra Palatului Victoria.
Propunerea unei rotații la conducerea guvernului a fost reluată, însă fără succes. PNL ar prefera ca PSD să înceapă mandatul, în vreme ce social-democrații susțin că nu doresc să „curețe” în prima fază dezastrul bugetar. Astfel, fiecare parte ar vrea să evite responsabilitatea începutului de guvernare, care se anunță impopulară și plină de tăieri bugetare.
Nici în privința programului de guvernare nu s-au făcut pași concreți. Reprezentanții tehnici ai partidelor au prezentat variante de măsuri economice, dar au apărut rapid veto-uri reciproce. Liberalii resping orice formă de creștere a taxelor, în timp ce PSD insistă pe continuarea programelor sociale, ceea ce duce inevitabil la un blocaj.
Concluzia? Negocierile sunt în continuare în aer, iar cetățenii asistă la un nou episod de teatru politic, în care scaunele par mai importante decât soluțiile. Până când liderii partidelor nu vor fi dispuși să pună interesul public înaintea calculelor personale, guvernarea rămâne un joc cu miză mare și fără câștigători.
