Curtea Constituțională a României ar fi trebuit să fie, în arhitectura democratică a statului, ultimul bastion al echilibrului între puteri, garantul legii fundamentale, arbitru imparțial între cetățeni și stat. În realitate, însă, a ajuns o redută a sistemului clientelar, un turn de fildeș din care un grup restrâns de privilegiați blochează orice încercare de reformă, în numele „constituționalității”.
O captură de stat cu robă și salarii speciale
Instituția care ar trebui să protejeze statul de abuzuri a fost, în mod sistematic, capturată de exact cei care comit abuzurile. Membrii CCR nu mai sunt numiți în baza unor criterii profesionale sau etice, ci pe baza algoritmului politic. Fiecare partid la guvernare și-a tras partea, ca dintr-o pradă de război: un judecător pentru PSD, unul pentru PNL, eventual și unul pentru „opoziția decorativă” – iar loialitatea față de Constituție este înlocuită cu obediența față de partid.
Complicitățile sunt evidente. Niciun membru al CCR nu răspunde în fața cetățenilor. Nu dă socoteală pentru decizii care afectează milioane de români. Nu este tras la răspundere pentru blocarea reformelor. În schimb, beneficiază de salarii uriașe, pensii speciale și o putere disproporționată. Practic, o castă privilegiată sub pretextul protejării democrației.
Când decizia nu se ia după lege, ci după telefonul primit
Nu e o teorie a conspirației, ci o realitate documentată. Deciziile controversate ale CCR din ultimii ani au coincis, suspect de des, cu interesele celor care i-au numit: invalidarea referendumului din 2009 privind reducerea numărului de parlamentari, protejarea pensiilor speciale, reinterpretarea Legilor Justiției în favoarea marilor infractori în costume scumpe.
De fiecare dată când un proiect cu adevărat reformator ajunge în fața CCR, se invocă subtilități juridice, excepții de neconstituționalitate, vicii procedurale. Și, de fiecare dată, decizia finală este în favoarea celor puternici, niciodată în interesul public. Justiția se blochează, societatea se revoltă, iar Curtea își încasează liniștită privilegiile.
CCR – Alibiul perfect pentru dictatura corupției
Într-un stat normal, Curtea Constituțională este apolitică și neinfluențabilă. În România, este arma legală prin care rețelele de influență din politică și administrație își protejează interesele. Este garantul unui sistem în care votul cetățeanului poate fi anulat printr-o interpretare tehnică. În care legea poate fi deturnată pentru a menține status quo-ul corupt.
CCR nu mai este o instituție de echilibru, ci o frână pusă intenționat oricărei schimbări reale. Când se pune problema reducerii cheltuielilor de stat, Curtea sare în apărarea „drepturilor câștigate”. Când se cere transparentizarea puterii, Curtea invocă „excesul de zel”. Când se cere dreptate, ni se explică doct de ce nu se poate.
E nevoie de reformă, nu de reverențe
România nu are nevoie de o revoluție. Dar are nevoie de o resetare profundă a instituțiilor fundamentale. Iar CCR trebuie să fie prima pe listă. Funcționarea acestei instituții trebuie regândită: cu mandate limitate, criterii clare de selecție, evaluare reală a activității și eliminarea pensiilor speciale care încurajează servilismul și nu meritocrația.
Cât timp Curtea Constituțională va funcționa ca un consiliu de administrație al intereselor politice și nu ca gardian al Constituției, democrația din România va rămâne o fațadă. Un decor fals, întreținut de o mână de oameni care nu decid în numele poporului, ci în favoarea unei oligarhii bine conectate.
