comunicat

Avocatul Gheorghe Piperea (AUR): Mărturiri halucinante despre mafia de partid și de stat

În anul electoral 2014, compania Trencadis, deținută de Radu Negulescu, a avut o cifră de afaceri de 750 de mii de euro. În 2015, s-a dublat, sărind la 1,5 milioane de euro, iar în 2016 s-a triplat în raport de 2015, ajungând la: 4,5 milioane de euro. În 2019, cifra asta năzdrăvană de afaceri ajunsese deja la 24 de milioane de euro.

Potrivit securiștilor de la G4media (articolul din 20 septembrie 2020 este semnat de Alex Costache, mare iubitor de DNA), firma Trencadis a câștigat mai multe contracte bănoase în 2020. De exemplu, e unul de 4,9 milioane de euro cu Consiliul Concurenței, și unul de 9 milioane de euro Cu Parchetul de pe lângă Curtea de Casație (PICCJ). Tot G4media evocă și alte contracte, în valoare de cca 13 milioane de euro, tot în 2020, cu STS, Ministerul Fondurilor Europene și Ministerul Culturii.

De altfel, potrivit SEAP, în perioada septembrie 2018 – septembrie 2022, Trencadis figurează cu 35 de contracte IT de peste 75 de milioane de euro cu STS, Ministerul Afacerilor Interne, Ministerul Culturii, CSM, ANCPI, ANRE, Agenția Națională de Integritate, Registrul Comerțului sau Ministerul Fondurilor Europene.

Numai de la Casa Națională de Asigurări Sociale de Sănătate, CNAS, Trencadis a luat 80 de milioane de lei, pentru a pune la punct un sistem integrat de management.

Este vorba de aceeași CNAS care a dat degeaba alte câteva sute de milioane de lei companiilor lui Ghiță pentru a pune la punct un sistem de carduri de sănătate total nefuncțional, chiar și în ziua de azi. Aceeași CNAS a gestionat atât de bine banii publici din sănătate, încât zeci de spitale stau aproape neutilizate, dar sunt plătite, din banii noștri, ca și când ar funcționa la 100% din capacitate.

Contractul cu PICCJ are o denumirea rizibilă – „întărirea capacității Ministerului Public de punere în aplicare a noilor prevederi ale codurilor penale în domeniul audierilor”. Dar nu ne mai luăm noi de la astea acum …

Toate acestea în condițiile în care Trencadis primise în acționariat două persoane fizice cu delicate probleme penale, inclusiv cu ramificații internaționale: Frank Timiș și Burci.

Toate aceste contracte mirobolante sunt afaceri cu statul. Mai precis, cu statul profund.

Ironic, un general SRI (pe numele său, Rog) se lăuda acum câteva săptămâni că oamenii săi sunt atât de capabili încât pot face inginerie socială, adică pot determina schimbări profunde de comportament la „achiziții” ideologice ori religioase sau, după caz, abandonul unor idei, opinii ori credințe care „nu țin cu România” (a.k.a., nu țin cu finalitățile statului pro-fund). Dacă și SRI funcționează cu soft & tehnologie de la astfel de companii, mi-e clar cine sunt acești oameni ai lui Rog. Mă rog …

Într-un articol din 19 octombrie 2022, site-ul infofinanciar publică o informație esențială, definitorie pentru sistemul securist – mafiotic în care se integrează perfect acest gen de „afacere” de partid și de stat.

În primăvara lui 2022, Negulescu se retrage strategic de la conducerea companiei, rămânând acționar.

CEO este numit Marian Murguleț, un ex-secretar de stat însărcinat, în cadrul Guvernului, cu administrarea digitalizării instituțiilor publice. Din această postură a promovat un proiect de 40 de milioane de euro al Ministerului Educației, intitulat „Biblioteca Virtuală” (site-ul edupedu consemnează o valoare de 47 de milioane de euro a acestui proiect). Evident, tot el a stabilit detaliile tehnice, pe baza cărora s-a stabilit „caietul de sarcini”. Contractul a fost atribuit consorțiului care corespundea cel mai bine acestui „caiet”: asocierea dintre Trencadis și compania S&T România, o altă abonată la contracte hiper-bănoase cu statul.

Evident, „detaliul” că, după ce s-a atribuit contractul, CEO-ul uneia dintre companiile câștigătoare a devenit „înaltul” demnitar care a robotit pentru proiect a fost considerat un simplu fapt divers. O coincidență. Omul a fost numit CEO pe bază de competență, iar nu pe baza de revolving door (iar eu, desigur, sunt Octavianus Augustus …).

De altfel, cariera tehnocratului devenit CEO este impresionantă: consul în Suedia, apoi angajat al unei companii de ecologizare a pământului după operațiuni cu produse petroliere, apoi angajat într-o firmă gigant de IT implicată într-un imens scandal de evaziune fiscală, apoi înapoi în aceeași companie de ecologizare, apoi la S&T România (colega de consorțiu a Trencadis), la Guvern și … la Trencadis.

Bonus: Cezar Hâj, soțul ministrului Educației, Ligia Deca, a lucrat și el la Trencadis, în 2021-2022.

Analizați “iterativ” () :

Radu Negulescu = directorul de campanie electorală digitală a lui Iohannis;

Ligia Deca = fostă consilieră a lui Iohannis, impusă de Iohannis ca ministru al educației în guvernul Ciucă și în guvernul Ciolacu;

Cezar Hâj = contract cu Trencadis în plină derulare a licitației pentru Bibliotecă.

Așadar: ce este cu aceste fulimante afaceri din domeniul IT?

Ce este cu Negulescu, ce a fost cu Ghiță?

Ce este cu companiile „profesionale” de lichidare care colectează cele mai mari și mai bănoase dosare de faliment (inclusiv, dar mai ales, societăți de asigurări)?

Este relativ simplu, dar este și o insultă la adresa inteligenței noastre și un atentat contra ideii de concurență, inovație și merit care stă la baza capitalismului decent, rațional și aducător de avuției națională:

Acești unicorni nu sunt decât dispeceri temporari de bani publici pentru rețelele de tip mafiot care îi expun vederii, viitorii țapi ispășitori perfecți.

Ați putut remarca ceea ce i s-a întâmplat lui Ghiță, Burci, Frank Timiș etc. Vedeți deja că Negulescu începe să dea semne de insolvență și este cam împins afară din biznis, ca să facă loc cadrelor de nădejde.

Dar poate că e vremea ispășirii. Așa cum zisei: venim după voi, țapilor.