Județul Mureș, sub stare de alertă: peste 39.000 de oameni au rămas fără acces la apă potabilă
Județul Mureș se confruntă cu una dintre cele mai grave crize de mediu și sănătate publică din ultimii ani. Peste 39.000 de oameni au rămas fără acces la apă potabilă, după ce Salina Praid s-a prăbușit și a fost complet inundată. În urma acestui dezastru geologic, salinitatea râului Târnava Mică – sursa de apă pentru mai multe localități – a crescut până la cote periculoase.
Rezultatul? Oamenii primesc în continuare apă la robinet, dar aceasta nu este potabilă. Deși autoritățile au declarat stare de alertă începând cu 2 iunie, realitatea din teren nu se schimbă: locuitorii din municipiul Târnăveni și comunele din jur încă folosesc o apă contaminată, cu recomandarea vagă de a „nu o bea, dar să o folosească la igienă”.
Situația este cu atât mai revoltătoare cu cât criza nu a fost cauzată de vreun fenomen natural imprevizibil, ci de ani de neglijență în monitorizarea riscurilor din zonă. Închiderea salinei Praid, anunțată oficial pe 29 mai, a venit prea târziu. Deja sistemul hidrogeologic era compromis, iar infiltrațiile de apă din pârâul Corund au făcut restul: au inundat salina, au contaminat sursele de apă și au expus mii de oameni unui pericol grav.
Ce face statul? Trimite avertizări prin RO-ALERT și recomandă… prudență. Nicio soluție imediată, nicio garanție clară pentru apă potabilă, doar apeluri la răbdare. Între timp, DSP-ul verifică fântâni, Aquaserv monitorizează clorurile, iar oamenii așteaptă, îngrijorați, următoarele analize.
Adevărul este că populația din Mureș trăiește în aceste zile o dramă ignorată de la centru. Deși situația este gravă, reacția guvernamentală întârzie. Iar în lipsa unor surse alternative viabile, criza riscă să se transforme într-o catastrofă sanitară de proporții.
Este un nou episod dintr-un scenariu tot mai cunoscut în România: infrastructură învechită, lipsă de prevenție, intervenție lentă și multă, multă nepăsare. Salina Praid s-a prăbușit – simbolic, a prăbușit și încrederea în capacitatea autorităților de a proteja cetățeanul.
Cât timp vom mai accepta ca în secolul XXI, într-o țară europeană, apa de la robinet să fie un pericol și nu o garanție? Cine răspunde pentru această catastrofă?
Până când va exista un răspuns real, mii de oameni rămân cu un singur lucru în comun: sete, nesiguranță și indignare.
