Marcel Ciolacu a vorbit despre „patriotism economic” când a venit la putere, dar nu poți fi nici patriot, nici specialist în economie, când singurele studii pe care le ai sunt cele predate de Hayssam și eventual, la târgul din Buzău, duminică seara.
În schimb, guvernul Ciolacu este caracterizat de ipocrizie și de cinism când vine vorba despre finanțele acestei țări.
Ipocrizie pentru că declarațiile lor rămân declarații și orice faptă are legătură doar parțială sau deloc cu realitatea. Sau cu promisiunile lor.
Cinism pentru că, deși li se arată cât de rău pot face prin legi date peste noapte și gândite insuficient și cedează într-o primă fază părând raționali, în secret lucrează în continuare pentru a-și impune varianta inițială, cea despre care credeai că i-ai convins că poate face mai mult rău decât bine.
O să vă dau câteva exemple:
- Statul român a modificat recent, după discuții intense în spațiul public, codul fiscal. Mai exact l-a modificat în luna octombrie 2023 prin legea 296/2023 publicată în data de 27 octombrie 2023. Despre modificările codului fiscal legate de taxarea veniturilor din salarii și despre ce facilități se mai aplică în cazul unor sectoare de activitate se discută din august, iar începând cu finalul lunii septembrie se știa deja forma finală.
Începând cu luna noiembrie 2023 regulile de taxare pentru sectorul IT, construcții, agricultură și industrie alimentară, se schimbă. Așadar e necesar să se modifice și modul de calcul și de declarare a acestor venituri și a obligațiilor fiscale ce derivă din aplicarea regulilor modificate.
Ați spune că trei instituții ale statului român, responsabile de aplicarea unitară a acestor reguli, destinatare a datelor declarate pentru venituri din salarii și asimilate lor, sunt capabile ca timp de o lună să elaboreze și să publice ordinul care reglementează conținutul și modul de întocmire a declarației fiscale 112 prin care aceste venituri și obligații fiscale se declară. Ați crede că, pornind de la acel ordin, instituțiile statului sunt capabile să publice specificațiile tehnice și programele de asistență necesare întocmirii și depunerii la ANAF a acelor declarații.
Suntem în data de 11 decembrie 2023 și nu există nimic, dar absolut nimic – nici ordin, nici specificații, nici declarație, nimic. Termenul de depunere a declarațiilor fiscale și de plată a obligațiilor fiscale este data de 21 decembrie.
Așadar, cu 10 zile înainte de data finală la care declarația trebuie depusă și taxele trebuie plătite, statul român este atât de impotent încât nu este capabil să pună la dispoziția firmelor instrumentele necesare declarării taxelor.
Statul român recunoaște că este mai puțin capabil ca firmele private pentru că știe că acestea vor fi mult mai operative ca el și că vor reuși să adapteze sistemele lor în termen extrem de scurt, de ordinul zilelor, la modificările pentru care statul român a avut nevoie de mai mult de o lună să o facă.
Statul român se așteaptă ca toți contribuabilii să se adapteze în câteva zile la orice modificare, deși el e incapabil să o facă în mai mult de o lună dând impresia că are instituții caracterizate prin delăsare și incompetență.
Statul român, prin guvernanții săi, vorbește despre predictibilitate, despre cum asigură el mediului de afaceri predictibilitate și instrumentele necesare. Pe de altă parte se plânge că nu are bani, că firmele nu plătesc. Cum să o facă, dacă tu, stat, ești atât de incompetent încât nu pui la dispoziția firmelor instrumentele necesare declarării obligațiilor fiscale și plății lor la nivelul declarat?
- Deși se plânge că nu are bani, statul refuză primirea ordinelor de plată la ghișeele Trezoreriei dacă la explicație ai scris, în loc de „bugetul general consolidat”, o altă explicație – „bugetul de stat” sau „impozite și contribuții salariale pentru luna x”. Pentru că asta e esența. Să scrii tu în acel OP la ce buget pleacă sumele deși destinația lor e dată de IBAN al contului beneficiar, de codul fiscal al beneficiarului și de ceea ce ai declarat, nu de explicație în sine. Cât de stupid să fii? Eu cred că este cineva prin ministerul de finanțe care se plictisea grav și care a crezut că o modalitate de a-și justifica salariul ar fi să reglementeze ce explicație să fie scrisă pe OP. Iar cei de la ghișee, la rândul lor, fiind zeloși din fire consideră că e logic și normal să refuzi decontarea unui OP corect întocmit, dar cu altă explicație la beneficiar. Asta deși OP făcut on-line, chiar cel depus prin SPV, nu au aceste restricții.
- Pe codul fiscal modificat cu surle și trâmbițe, pe codul fiscal despre care clamau, printre altele, că înlătură unele inechități, statul român va taxa acei pensionari (nu, nu pe cei speciali) care pe lângă pensie au și un PFA și care „îndrăznesc” să nu realizeze un venit anual egal cu echivalentul a 6 salarii minime.
De ce? Pentru că, în codul fiscal, excepție de la regula taxării cu CASS la venit anual de sub șase salarii o au doar persoanele ce au obținut venituri din salarii și asimilate salariilor în anul precedent (au uitat veniturile din pensii), cu o valoare de minim 6 salarii minime. Deci un salariat cu salarii de 20000 lei în 2023 și cu venit impozabil de 15000 lei în 2024 va fi scutit de plata CASS, dar un pensionar cu venit impozabil de 15000 lei în 2024 și pensie anuală de 24000 lei în 2023 nu va fi scutit de CASS în 2024. Grija pe care o poartă pensionarilor este înduioșătoare nu-i așa?
- Circulă (iarăși în decembrie!), de câteva zile, un proiect de modificare a codului fiscal. Da. O modificare în decembrie cu aplicare de la 1 ianuarie. Că…predictibilitatea e maximă, nu-i așa?
Și prin acel proiect se legiferează hoția! Hoția pe față. De ce? Iată de ce: dacă ai în 2023 cheltuieli deductibile și ai pierdere fiscală fiind plătitor de impozit pe profit, acel proiect reglementează că anul viitor acele cheltuieli care anul acesta au fost deduse integral se vor deduce ca pierdere fiscală doar în proporție de 75%. De ce? Ce logică ar fi? De ce să nu recuperezi o pierdere fiscală integral? Ce anume duce la pierderea deductibilității? Asta nu ne mai explică nimeni.
Cum ar veni: noi, statul român, încurajăm investițiile, veniți la noi, că avem reguli clare, predictibilitate. Daaaa…. de toate avem. Sunt clare vreo două luni, după care devin neclare, le mai schimbăm iarăși, le mai modificăm, dar așa, mai peste noapte.
Ce? Nu este normal așa? Păi? Cine vă pune să faceți afaceri în România?
Sponsorizările către ONG vor fi supuse auditului, direct la aceste entități, în anumite condiții. Pentru că statului nu-i cade bine să se afle că un ONG ridică un spital în timp ce el nu a reușit să treacă de stadiul de bâlbe și promisiuni. Și atunci logic că mai tai din banii ăia obligând acele ONG la cheltuieli suplimentare.
Tot prin acel proiect vor să limiteze indirect numărul de microîntreprinderi prin calcul plafonului în funcție de cifra de afaceri cumulată a întreprinderilor legate. Ce sunt alea vedeți în legea 364/2004.
Și tot prin acel proiect se dorește reținerea la sursă a impozitului pe venituri din cedarea folosinței bunurilor. Cum ar veni, statul nu are încredere că proprietarul declară și plătește impozitul și impune chiriașului să-l rețină și să-l plătească el. Ce rezultă de aici? Să vedem: o încărcare a sarcinii birocratice în contul firmelor, o posibilă creștere a costurilor legate de acele chirii. Pretențiile unor chiriași de a li se achita lor suma netă, care acum e brută, așadar o creștere indirectă a costurilor firmelor.
Numai vești bune de la statul român. Nu vreau să povestesc despre pleiada de zile libere din ianuarie în timp ce li se cere contribuabililor să renunțe la concedii pentru ca în 5 ianuarie să declare ceva, în 15 altceva, în 25 altceva și, să nu se supere nimeni, să declare și prin 31 niște chestii.
Curat patriotism economic!
