Andrei Ignat, antreprenor: statul să arate că e solidar, să închidă robinetele prin care se risipesc banii: subvențiile la partidele politice, pensiile speciale mari, salariile nesimțite
Andrei Ignat este inginer constructor, specialist și antreprenor în domeniul construcțiilor. A cochetat și cu politica, dar a concluzionat că viața profesională este mai importantă decât o carieră politică și îți aduce mai multe beneficii.
România trece printr-o perioadă dificilă iar de multe ori deciziile politice luate de guvernanțe nu par a fi cele mai bine și ne afectează pe toate planurile.
Spitale din cutii de carton. Suntem pe calea cea bună?
Ca de obicei suntem luați pe nepregătite. Nici nu mai știu ce să cred, unii spun ca haimanaua de covid se multiplică prin lume din toamna anului trecut și autoritățile, inclusiv la București, știau din noiembrie despre ce ne paște. S-a trecut cu vederea probabil pentru a nu suprapune această stare generalizată de panică cu perioada de iarnă, când știm cu toții că traiul este mai apăsător.
Citește și ce spune Cosmin Iosub despre Autonomia Ținutului Secuiesc.
Faptul fiind consumat, cu puțină logică și organizare se pot folosi la modul optim spitalele existente și întreg sistemul sanitar. Nu zic că dacă era altcineva la guvernare s-ar fi întâmplat lucruri mai așezate, dar sunt unele lacune care nasc semne de întrebare pe care le-am mai exprimat în spațiul public: unde sunt medicii de familie în ecuația asta, doar ei sunt baza sistemului de sănătate? De ce sunt ținuți în spitale bolnavii asimptomatici fără tratamente și de ce nu se fac autopsii pentru a stabili cu exactitate modul de acțiune al virusului?
Se pare ca specialiștii, și aici nu mă refer la politrucii cu funcții de conducere, nu s-au pronunțat sau nu au fost lăsați să se pronunțe , cel puțin la noi, pe aceasta chestiune, criza fiind gestionată doar politic și administrativ. De aici și pățaniile cu infectările cadrelor sanitare în masă cum s-a intamplat la Suceava, sau amatorisme cu spitale de carton. Pentru un aviz de la pompieri bați luni de zile la porțile ISU, dar în această conjunctură președintele și primul ministru legitimează cu prezența o fantezie de acest gen. Spitalele de campanie deținute de armată sunt de o mie de ori mai trainice și mai sigure, chiar daca au statut de provizorat.
Suntem pe calea cea bună mai mult din cauze naturale, pentru că se produce deja o imunizare în masă, care probabil va fi favorizată și de încălzirea vremii, iar dacă e să dăm crezare taberelor optimiste neluate în seamă de autorități, cam doua luni și jumătate durează o astfel de așazisă pandemie.
Continuăm cu izolarea? Are România disponibilități financiarea precum Germania?
Nu cred că se va continua cu izolarea pentru că nu mai convine nimănui. Eu cred caă privind încasările la buget, responsabili guvernamentali ar renunța de astăzi la măsurile de izolare, dar trebuie să mai dreagă busuiocul cu o perioadă de tranziție. Se anunță deficite catastrofale care ne vor costa ani de muncă și de datorii. Din păcate nu vom reveni la cea fost înainte de starea de urgență, multe domenii fiind afectate iremediabil și îndeosebi de această panică indusă sistematic prin propaganda oficială la care s-a raliat pe bani mare parte din masmedia. Nu știu cui folosește, dar nouă cu siguranță nu.
Comparația cu Germania nu-și are locul sub nici o formă în acest caz, ba chiar ar trebui să ne amintim că o mare parte din liderii occidentali considerau România într-o zonă de mâna a doua, și cu un tratament economic pe măsură; spațiul Shengen, dobânzile la împrumuturi și chiar vizele pentru America, sunt adevăruri care spun multe despre situația noastră.
Izolarea bătrânilor este o soluție?
Din fericire am rămas o societate de tip familial, cu valori morale profund creștine care nu face diferențiere pe vârste, majoritatea părinților noștri trăind în sânul familiei cu rare excepții, lucru care nu se mai întâmpla din păcate în occidentul așa-zis civilizat. Eu de exemplu, nu aș permite ca mama mea să fie luată de la casa ei pentru nici un motiv din lume, atâta timp cât ea nu-și dorește acest lucru. Numai o minte bolnava alimentată de cine știe ce interese ar putea induce asemenea idei în societate. Nici măcar din punct de vedere statistic ideea nu se susține atâta timp cât avem în jur de trei milioane și jumatate de vârstnici mult peste capacitatea de instituționalizare a autorităților, așa că să lăsăm subiectul ca pe o prostie fără seamăn, dar să nu trecem cu vederea faptul că „savantul” care a enunțat-o nu a fost sancționat și beneficiază în continuare de o demnitate nemeritată și foarte bine retribuită, semn că cineva stă deasupra domniei sale .
Cum dăm drumul la economie? Care este rolul statului?
Greu de dat soluții. Tipărirea de bani, se știe, duce la inflație.
În primul rând statul ar trebui să arate că e solidar cu cetățenii și să închidă robinetele prin care se risipesc banii publici: subvențiile la partidele politice, pensiile speciale mari, salariile nesimțite din sistemul bugetar; chiar dacă la modul simbolic.
În al doilea rând sâ nu mai aibă așteptări la venituri mari din partea sectoarelor care au fost afectate direct de starea de urgență, și mă refer la tot ceea ce înseamnă turism și alimentație publică. Să se mulțumească cu faptul că aceste sectoare să resoarbă forța de muncă disponibilizată în grija statului măcar la nivelul de dinainte de pandemie. Va avea timp să impoziteze dupa ce își va fi revenit .
Motorul economiei sunt și vor rămâne investițiile care dau de lucru unor mase mari de oameni, îndeosebi în perioadele de criză, dar și întorc bugetului de stat o mare parte din bani prin TVA și accize precum și prin impozite de tot felul cu o singură condiție: să fie atent supravegheate și îndeosebi în zona de relații de muncă unde, dupa părerea mea, instituțiile statului nu-și prea fac treba.
Nu în ultimul rând ar trebui să tragem și concluzii din această pățanie și să observăm că indiferent de nivelul de civilizație în situații de criză oamenii mănâncă, consumă medicamente și materiale pe care dacă nu le produci în ogradă nu le găsești nici pe piață sau dai cât nu face. La capitolul siguranță națională ar trebui adăugate și activitățile din agricultură și producția de medicamente.
Statul nu își onorează angajamentele față de antreprenori dar cere taxele plătite de la aceștia. Este o ruptură de logică?
Aici sunt păcatele noastre. Suntem dispersați în interese și nu suntem , mă refer la noi constructorii, un partener de luat în seamă de instituțiile statului pentru că fiecare se descurcă cum poate. Organizații patronale care să dea tonul la negocieri cu autoritățile statului înseamna să aibă capacitatea umana și anvergura financiară. Fondurile europene au adus firme din afară, doar cu numele și cu beneficiile, noi am rămas cu munca și cu pierderile.
Nu ai organizații patronale și profesionale puternice în domeniu, ești la cheremul guvernanților, atâta timp cât statul rămâne cel mai mare investitor.
Andrei Ignat este antreprenor român și specialist inginer în domeniul construcțiilor
