Cristina-Emanuela Dascălu: Noua strategie europeană de securitate riscă să rămână un exercițiu declarativ, fără capacitate reală de aplicare
Într-un context geopolitic tot mai instabil, marcat de reașezări accelerate ale centrelor de putere la nivel global, Uniunea Europeană pare să se afle, din nou, în etapa redactării unui răspuns strategic, nu a implementării unuia. Președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a anunțat intenția de a elabora o nouă strategie europeană de securitate, document așteptat în prima jumătate a anului 2026, invocând „schimbările geostrategice majore” care influențează arhitectura internațională de securitate.
Anunțul a fost făcut în Cipru, cu prilejul vizitei Colegiului Comisarilor și al debutului președinției cipriote a Consiliului Uniunii Europene. Ursula von der Leyen a declarat că „a sosit momentul să dezvoltăm o nouă strategie europeană de securitate”, subliniind nevoia de a colecta și integra cunoștințele existente pentru a face față transformărilor geopolitice actuale.
Deputatul AUR Cristina-Emanuela Dascălu atrage însă atenția că această inițiativă ridică semne de întrebare serioase privind coerența și direcția reală a politicii de securitate a Uniunii Europene. „Formularea noii strategii seamănă izbitor cu promisiunile deja asumate prin Busola Strategică adoptată în 2022, document care anunța, la rândul său, o Uniune mai coerentă și mai capabilă să acționeze. Faptul că vorbim din nou despre redactarea unei strategii, fără o evaluare clară a rezultatelor celei anterioare, sugerează mai degrabă o reacție întârziată decât o viziune anticipativă”, susține deputatul AUR.
Ambiguitatea devine și mai vizibilă în dosarul Groenlandei, unde presiunile exercitate de Statele Unite asupra Danemarcei au readus în prim-plan tema securității Arcticii. În acest context, Ursula von der Leyen a precizat că securitatea regiunii arctice rămâne, în principal, responsabilitatea NATO, subliniind că Groenlanda se poate baza pe sprijin politic, economic și financiar din partea Uniunii Europene, dar că dimensiunea militară aparține Alianței Nord-Atlantice.
Potrivit Cristinei-Emanuela Dascălu, acest mesaj reflectă o realitate incomodă pentru Bruxelles: „În ciuda discursurilor despre autonomie strategică, Uniunea Europeană continuă să externalizeze securitatea dură către NATO și, implicit, către Statele Unite. Există un contrast evident între ambițiile declarate ale Uniunii și capacitatea sa reală de a acționa ca actor de securitate”.
Situația este complicată și de tensiunile dintre Danemarca și Statele Unite privind statutul Groenlandei, tensiuni recunoscute public de ministrul danez de externe, Lars Løkke Rasmussen. Pentru Uniunea Europeană, acest episod scoate în evidență dificultatea de a vorbi cu o singură voce și de a transforma influența economică și normativă într-o veritabilă forță geopolitică.
„Este esențial de urmărit modul în care această nouă strategie de securitate va fi construită, în special din perspectiva mecanismelor interne care ar trebui să o facă funcțională. Implicarea statelor suverane într-un mecanism european de cooperare poate fi o soluție viabilă, însă federalizarea Uniunii Europene, printr-o structură excesiv centralizată la Bruxelles, riscă să adâncească dezacordurile și fragmentarea internă”, avertizează deputatul AUR Cristina-Emanuela Dascălu.
În opinia sa, Uniunea Europeană nu este, în prezent, un actor de securitate deplin consolidat. „Această propunere de strategie poate reprezenta fie un pas real spre maturizarea geopolitică a Uniunii, fie încă un document care evidențiază lipsa de consens și tendințele divergente dintre statele membre”, a concluzionat Cristina-Emanuela Dascălu.
Anunțul unei noi strategii de securitate poate fi, fără îndoială, necesar într-un context internațional volatil. Însă, în lipsa unei asumări clare a rolului Uniunii Europene pe scena globală și a capacității de a transpune strategiile în acțiuni concrete, există riscul ca acest demers să rămână doar un exercițiu de imagine, menit să umple un deficit de credibilitate, nu să îl corecteze.
