Visuri megalomane într-un oraș în ruină: Sală polivalentă de 50.000 de locuri, în Bucureștiul sufocat de mizerie și neputință

În timp ce spitalele se dezintegrează, transportul public e o loterie, iar mormanele de gunoaie sufocă trotuarele, autoritățile locale vin cu un nou proiect grandios: o sală polivalentă cu 50.000 de locuri, într-un oraș care abia mai respiră. În loc să rezolve urgențele reale ale Capitalei, administrația visează la construcții de imagine, fără viziune și fără o minimă responsabilitate față de prioritățile reale ale bucureștenilor.

Primarul general interimar, Stelian Bujduveanu, a anunțat că se caută un teren „potrivit” pentru ridicarea acestei mega-săli. Proiectul vine în continuarea celui abandonat de fostul primar Nicușor Dan, care recunoștea anul trecut că zona Lia Manoliu devenise un coșmar în timpul evenimentelor sportive. Cu toate acestea, în loc să fie pus pe pauză sau regândit, planul revine în forță, doar mutat într-un alt cartier – dar cu aceeași lipsă de claritate în privința costurilor, finanțării sau justificării.

Bucureștiul real: unde e sala, nu mai e oraș

Autoritățile visează la mega-proiecte într-un oraș în care:

• spitalele cad peste pacienți și duc lipsă de personal și aparatură;
• transportul public este la pământ – autobuze întârzie, tramvaiele deraiază, metroul e aglomerat și nesigur;
• elevii învață în clădiri neautorizate, friguroase sau degradate;
• poluarea atinge niveluri alarmante, iar spațiile verzi dispar sub betoane;
• criza gunoaielor nu mai e o știre, ci o normalitate.

În acest peisaj de haos și nepăsare, o sală polivalentă de 50.000 de locuri pare mai degrabă un exercițiu de PR decât o soluție pentru cetățeni.

Cât ne costă o idee fără cap?

Nu există cifre oficiale despre costuri, dar experiența arată că astfel de construcții nu sunt ieftine. O sală de 15.000–20.000 de locuri ajunge deja la 100 de milioane de euro. Proiectul de 50.000 de locuri? Cel mai probabil, peste 200 de milioane. Și asta fără a include cheltuielile de întreținere, infrastructura de acces sau costurile sociale ale unei priorități greșite.

Acești bani ar putea fi folosiți, în mod responsabil, pentru:

• modernizarea spitalelor și construirea unor unități noi, în special pentru copii;
• dotarea și extinderea rețelei de școli și grădinițe;
• investiții serioase în transportul public și infrastructura rutieră;
• reabilitarea sistemului de termoficare;
• proiecte reale de combatere a poluării și extindere a spațiilor verzi.

Un nou monument al incompetenței?

Precedentele nu lipsesc. Arena Națională, construită cu promisiuni mari, a devenit între timp un exemplu clasic de investiție făcută prost: amplasament neinspirat, trafic paralizat și beneficii minime pentru comunitate. Acum, cu un proiect și mai mare în discuție, e clar că lecțiile trecutului au fost complet ignorate.

Ce are nevoie Bucureștiul? Nu o sală, ci o administrație care vede dincolo de afișe electorale

În locul unei noi construcții monumentale, bucureștenii au nevoie de decizii simple, dar esențiale: spitale curate, școli sigure, străzi circulabile și servicii publice funcționale. O sală polivalentă poate fi o piesă bună într-un oraș sănătos, dar în starea actuală a Bucureștiului, ea devine doar o mască scumpă peste o rană deschisă.

Până nu vom avea lideri care să pună oamenii pe primul loc, orașul va continua să fie scena unor ambiții fără noimă, construite pe ruinele unei realități ignorate.