Sub Cod Portocaliu, cu Guvernul în Silenzio Stampa: Natura lovește, iar statul nu are nici o reacție

Furtuni violente, coduri portocalii și galbene, case în pericol, comunități deja în alertă. România este din nou sub asediul vremii extreme. Dar, la fel ca în fiecare an, în fața naturii dezlănțuite, statul rămâne neschimbat: absent, lent și, în esență, inutil când contează cel mai mult.

Luni, 28 iulie 2025, ANM a emis avertizări clare pentru județele Bacău, Vrancea, Brașov și Covasna: ploi torențiale, descărcări electrice, vânt puternic și grindină. Furtuni care pot distruge tot în câteva minute. Codurile meteorologice sunt acolo. Dar codul roșu al tăcerii administrative pare să fi fost activat din nou. Niciun comunicat clar de la Guvern. Nicio strategie publică vizibilă. Nicio măsură de anticipare. Doar o liniște greu de justificat.

De câte ori trebuie să se repete același scenariu pentru ca cineva să înțeleagă că prevenția salvează vieți? Istoria ultimilor ani e plină de tragedii care ar fi putut fi evitate. Dar nu au fost. Pentru că autoritățile preferă să apară după – după ce curțile sunt sub ape, după ce gospodăriile sunt compromise, după ce camerele de filmat sunt instalate pentru bilanțuri „la cald”.

Tragediile ignorate: când statul se mișcă mai greu decât norii

Suceava, 2020. Viitură devastatoare la Ulma. Un bărbat moare încercând să-și salveze animalele. 27 de case distruse. ISU ajunge a doua zi. Prea târziu.

Buzău, 2021. Lopătari rămâne izolat patru zile. 400 de oameni, între care o femeie însărcinată, fără ajutor. Intervenția guvernului? „Se evaluează situația.”

Alba, 2021. Roșia Montană și Ocoliș: oameni evacuați pe cont propriu, apeluri ignorate 36 de ore. Case, mori, animale – pierdute. Autoritățile? Abia dacă mai dau explicații.

Neamț, 2022. Satul Farcașa, înecat timp de 48 de ore. Săteni cu lopeți și mâini goale. Guvernul? Absent.

Galați, 2023. Piscu, sub ape. 70 de gospodării afectate, oameni pe acoperișuri, animale moarte. Intervenția? Un camion cu apă… după 3 zile.

Acestea nu sunt doar statistici. Sunt avertismente. Și totuși, în fiecare an, par a fi uitate complet de cei care ar trebui să învețe din ele.

Unde este statul?

Când ANM emite cod portocaliu, ar trebui ca autoritățile locale, ISU, jandarmeria și chiar armata să fie pregătite de mobilizare. Să existe comunicare proactivă. Centre de evacuare pregătite. Informare publică constantă. În schimb, avem un guvern care dispare fix când oamenii au cea mai mare nevoie de el. Și care apare, inevitabil, după. Cu promisiuni, cu poze în cizme de cauciuc și cu aceleași platitudini: „vom analiza”, „vom evalua”, „vom sprijini”.

Dar evaluările nu salvează vieți. Iar sprijinul după ce casa ți-a fost luată de ape e mai degrabă o consolare amară decât o reparație reală.

România nu moare din furtuni. Moare din lipsă de reacție.

Furtunile sunt un fenomen natural. Nepăsarea, nu. Lipsa de prevenție, întârzierea intervenției, tăcerea instituțională – toate astea nu sunt inevitabile. Sunt decizii. Sau, mai grav, lipsa lor.

Azi e Bacău. Mâine poate fi Cluj. Sau Constanța. Natura nu alege pe criterii administrative. Dar statul pare să aleagă constant aceeași strategie: absența.

Fiecare Cod Portocaliu emis de ANM e și un test pentru administrația publică. Iar rezultatul, din păcate, e același de ani întregi: pică. Iar cetățenii sunt cei care suportă consecințele.

Până când? Până când vom continua să ne mulțumim cu reacții de după, cu promisiuni post-factum și cu un stat care apare doar la știri? Până când vom accepta ca normală ideea că, în fața dezastrului, ești pe cont propriu?