N-am zis nimic sâmbătă. N-am zis nimic nici duminică. Nici ieri nimic. De trei zile încerc să îmi adun gândurile și sa zic ceva. Dar sunt super prins cu treburile de campanie la Brașov. Și, sincer, după toți anii ăștia, sunt și sleit de toate bătăliile de principiu pe care le-am dus și dintre care, multe, le-am pierdut.
Poza aia cu Nicușor, Barna, Orban și Tudorache, poza care a făcut tura interneților sâmbătă seara, îmi dă așa un mix de sentimente că mi-a luat trei zile să găsesc cuvintele potrivite. N-am tăcut niciodată în momentele cheie ale USR-ului și n-o să tac nici acuma. Fiindcă în spatele pozei ăleia sunt multe alte povești care vor trebui spuse mai devreme sau mai târziu.
Să nu mă înțelegeți greșit: Nicușor merită absolut tot sprijinul pe care îl poate primi. Iar dacă pentru ca Nicușor să câștige Primăria poza aia era necesară, atunci poza aia trebuia făcută și cu asta basta. Este de fapt dovada vie a forței și rezilienței extraordinare a lui Nicușor faptul că adversari care au robotit ani de zile pentru a-i lua partidul și a-l scoate din joc să fie nevoiți să se alinieze în spatele candidaturii lui și să zâmbească la cameră.
Nicușor primar general al Bucureștiului ar fi cea mai mare breșă în establishment-ul de putere din țara asta de la parlamentarele din 2016 încoace. Și și pe aceea tot el a produs-o. Însă la breșa de atunci a contribuit masiv și Cioloș. Ce a urmat a fost un joc în care niște băieți deștepți au instrumentalizat cât se poate de machiavellic un conflict intre acești doi oameni pentru a pune mâna ei pe putere. Dar despre asta mai multe altă dată, că altceva e ce voiam să subliniez acum.
Ana Ciceala a fost ca de obicei elegantă. Însă să fim cât se poate de limpezi: Ana Ciceala nu a fost sacrificată pe altarul unei înțelegeri care nu s-ar fi realizat altfel. Ana Ciceala a fost executată scurt și brutal de leadershipul propriului ei partid fiindcă nu făcea parte din tabăra potrivită. Așa cum și mâine, sau in una două săptămâni cel târziu, va fi executat și Emanuel Stoica, președintele filialei Diaspora, tot fiindcă nu face parte din tabăra potrivită. Așa cum au mai tot fost și vor mai tot fi executați oameni care au contribuit masiv la creșterea și dezvoltarea organizației de pe la începuturi.
Și vă spun toate lucrurile astea pentru nimic mai mult decât ca să rămână spuse. Mi-am promis mie când am intrat in politică acum 4 ani că dacă mă va prinde ziua în care să tac din gură în momente de cotitură doar ca să-mi fie mie bine atunci va fi vremea să îmi fac bagajele și să mă retrag din sportul ăsta. Am renunțat să vă mai bat la cap să fiți atenți la viața internă a organizațiilor politice deși continui să cred că e absolut vital. Iar covid-ul ne-a dat oricum viața peste cap tuturor așa că mi-ar fi și rușine să vă mai cer și asta. Dar na, covid necovid, anumite lucruri e bine să rămână pe stenogramă, ca să folosesc una din stereotipiile verbale ale Parlamentului. Iar schimbarea e un proces mult, mult mai lung, mai sinuos și mai încet decat au sperat chiar și optimiști aparent incurabili precum subsemnatul. Seară bună tuturor și aveți grijă de voi și toți ai voștri!
Tudor Benga este deputat român ales pe listele USR în 2016.
