România, la un pas de colaps administrativ: PNRR blocat, facturi neachitate de peste 500 de milioane de euro și șantiere pe cale să fie abandonate
România se confruntă cu una dintre cele mai grave crize în gestionarea fondurilor europene din ultimul deceniu. Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR), prezentat cândva ca motorul dezvoltării naționale, este astăzi în impas: facturi de peste o jumătate de miliard de euro au rămas neachitate în doar trei luni, iar sute de șantiere riscă să se închidă.
Termenul-limită din 2026 bate la ușă, iar realitatea din teren este sumbră. Constructorii, sufocați de întârzieri și lipsa fondurilor, avertizează că lucrările vor fi oprite sau cel puțin încetinite drastic. Ambele scenarii conduc inevitabil spre pierderi uriașe din bugetul alocat prin PNRR, dar și spre penalități care ar putea costa România scump.
Potrivit surselor guvernamentale, situația a escaladat mai ales în perioada de instabilitate politică și guvernare interimară. În acest context, plățile către constructori au fost practic suspendate, iar proiectele de infrastructură – de la școli și spitale, până la rețele de apă și drumuri – sunt în pericol real de blocaj.
Până acum, România a pierdut deja aproximativ 7 miliarde de euro din fondurile PNRR, iar haosul administrativ actual amenință să adâncească această gaură. În loc de sprijin, autoritățile locale se lovesc de birocrație: li se cere să mute proiecte din programul „Anghel Saligny” pe fonduri PNRR, însă procesul este greoi, impredictibil și adesea imposibil de gestionat în termen util.
Primarii și președinții de consilii județene trag semnale de alarmă și cer soluții. Prezentându-se la Guvern pentru clarificări, au primit un răspuns sec: „volumul de muncă este prea mare”. Între timp, comunitățile locale sunt cele care suferă – rămân fără investiții esențiale și fără speranța unei dezvoltări reale.
Actuala criză nu este o simplă întârziere birocratică, ci un semn clar al disfuncționalității sistemului. Dacă lucrurile continuă în acest ritm, România nu doar că va rata termenul-limită din 2026, dar riscă să piardă definitiv o șansă istorică de modernizare.
Șantierele se pregătesc de oprire, constructorii își pierd răbdarea, iar miliardele promise se transformă în simple iluzii. România alunecă spre un blocaj major, în care nu doar infrastructura e în pericol, ci și încrederea cetățenilor în capacitatea statului de a livra ceea ce promite.
