Propagandă de război marca Oana Țoiu: „Victoriile Ucrainei sunt și ale României!” Este România în război?
Ministra Afacerilor Externe, Oana Țoiu, a efectuat joi, 7 august 2025, o vizită la Kiev, prima de acest nivel din partea României de la începutul războiului ruso-ucrainean. Țoiu a început cu o vizită simbolică la spitalul Okhmatdyt, recent reconstruit, și la „Școala Supereroilor”, exprimând emoție față de copiii ucraineni care suferă din cauza războiului. Nimic greșit în asta. Dar problema apare atunci când empatizarea se transformă în justificare politică pentru o implicare tot mai profundă a României într-un conflict în care nu este beligerant: „Vizitele de astăzi mi-au arătat, o dată în plus, pentru ce luptă ucrainenii: pentru a îi apăra pe aceşti copii vulnerabili, pentru viitorul lor, dar şi al nostru. România va rămâne în continuare alături de Ucraina, pentru că victoriile lor sunt şi victoriile noastre.”
Această frază, de o gravitate strategică, alunecă de la empatie la transfer total de interes național. Nu este prima dată când face acest lucru ministra Țoiu. Nu doar că România este transformată din partener într-un fel de co-combatant moral, dar se induce ideea că obiectivele Ucrainei sunt identice cu cele ale României. Or, o astfel de afirmație este periculoasă – politic, diplomatic și economic. România nu se află în război. Ucraina este.
Și dacă victoriile Ucrainei sunt și ale României, ce înseamnă înfrângerile lor? Ce înseamnă pentru România sprijinul militar, economic și instituțional continuu, acordat unei țări aflate în colaps economic și sub control străin masiv? Ucraina este, în mod obiectiv, o țară distrusă – militar, financiar, teritorial. A devenit un laborator de interese internaționale, în care România riscă să se dizolve în orb, invocând „parteneriatul strategic”.
Țoiu merge și mai departe, afirmând: „Ucraina luptă cu curaj și pentru securitatea și libertatea României și a întregii Europe.”
Această afirmație este o falsificare subtilă a realității geopolitice. Ucraina nu luptă pentru România. Poate lupta pentru propriul teritoriu, pentru propria suveranitate. Dar să afirmi că ucrainenii mor pentru securitatea și libertatea românilor este propagandă periculoase de tip bruxellez, nu diplomație lucidă. România nu are nevoie să fie reprezentată de o retorică militantă care confundă compasiunea cu supunerea geopolitică.
Poate își amintește ministra Țoiu când se ca întâlni la Cernăuți cu liderii comunității românești din regiune că Ucraina a refuzat constant să acorde drepturi minorității române. Este cel puțin discutabil așa-zisul parcurs al Ucrainei în UE sau NATO în situația în care se află acum Ucraina. Încă o propagandă ieftină marca Țoiu…
Ministra Țoiu confundă diplomația cu activismul, iar interesele României cu cele ale Ucrainei. Emoția în fața tragediilor de război este firească. Dar transformarea simbolică a României într-un participant indirect la conflict, prin declarații hazardate și viziuni geopolitice simpliste, riscă să compromită interesele reale României.
România poate să acorde Ucrainei să sprijine umanitar, dar și să-și păstreze totuși discernământul strategic.
