Deputatul AUR Cristina-Emanuela Dascălu critică discursurile moralizatoare ale Franței: „Europa predică, dar nu mai convinge”
Deputatul AUR Cristina-Emanuela Dascălu susține că recentele declarații ale președintelui Franței, Emmanuel Macron, privind „noul colonialism și noul imperialism” evidențiază un profund paradox al politicii externe franceze și, mai larg, al discursului european actual.
În opinia sa, mesajul transmis de la Paris – rostit într-un cadru solemn, în fața ambasadorilor francezi – încearcă să acrediteze ideea unei Europe apărătoare a ordinii internaționale bazate pe reguli, în timp ce realitatea geopolitică arată o Uniune Europeană tot mai lipsită de instrumente concrete de putere și influență. Macron a vizat în mod direct Statele Unite, evocând inclusiv episoade precum acțiunile americane în Venezuela sau declarațiile fostului președinte Donald Trump privind Groenlanda.
Deputatul AUR subliniază că este cel puțin problematic ca Franța – fostă mare putere colonială, cu o istorie îndelungată de intervenții și influență în Africa – să adopte un ton moralizator fără o analiză onestă a propriilor eșecuri strategice recente. Pierderea influenței franceze în mai multe state africane și respingerea tot mai vizibilă a prezenței Parisului în regiune pun sub semnul întrebării credibilitatea acestui discurs.
Cristina-Emanuela Dascălu atrage atenția și asupra alinierii mesajului de la Berlin, unde președintele Frank-Walter Steinmeier a vorbit despre riscul prăbușirii ordinii mondiale și despre „distrugerea valorilor” chiar de către partenerul strategic american. În viziunea deputatului AUR, aceste declarații, venite din partea unor state cu propriul trecut colonial, par mai degrabă expresia anxietății geopolitice europene decât soluții reale pentru stabilitatea globală.
De asemenea, deputatul critică accentul pus de liderii europeni pe extinderea reglementărilor, inclusiv în domeniul tehnologiei și al libertății de exprimare online, în detrimentul consolidării capacităților economice, militare și strategice reale ale Europei. Această abordare riscă să transforme Uniunea Europeană într-o „putere normativă” fără forță de acțiune, dependentă de retorică și de apeluri morale.
În concluzie, Cristina-Emanuela Dascălu consideră că, în lipsa unei asumări oneste a trecutului și a unei strategii coerente de viitor, discursurile solemne de la Paris și Berlin riscă să rămână simple declarații de intenție. Lumea se reconfigurează rapid după reguli noi, iar Europa, dacă vrea să fie ascultată, trebuie să ofere mai mult decât lecții morale – trebuie să demonstreze capacitate reală de decizie și acțiune.
