GENIUL SATANIC – RELOADED

      De câţiva ani asistăm cu toţii la aprinsele dezbateri din societate privitor la poziţionarea oamenilor pro sau contra religie, pro sau contra ateism. Suntem martori, de multe ori fără voia noastră, la acţiuni de manipulare a maselor şi de influenţare a mentalităţilor, toate acestea în beneficiul unor forţe rău intenţionate, ascunse sub paravanul unei false libertăţi de exprimare.

      Când eram copil, pe timpul lui Ceauşescu, la secţia agricolă unde lucra tatăl meu se căuta un angajat care să preia funcţia de secretar de partid, aşa cum erau funcţiile în structurile comuniste. Practic, acest secretar de partid trebuia să organizeze şedinţele lunare ale organizaţiei PCR, să ţină evidenţa lecţiilor de propagandă comunistă şi a carnetelor de membru de partid şi să dea raportul la judeţ în cazul în care vreun membru făcea vreo boacănă. Dacă erai numit să ocupi această funcţie nu se punea problema de a refuza, pentru că refuzul era echivalent cu o abatere extrem de gravă şi te vedeai după aceea mutat „în interesul serviciului” prin celălalt capăt al ţării, în vreun şantier la Canal sau în vreo mină de cărbuni. Ca urmare, având ceva studii în plus decât ceilalţi, tatăl meu a ajuns „ditamai” secretarul de partid la o secţie agricolă, unde erau în general tractorişti şi mecanici, toţi oameni simpli şi fără tangenţă cu politica partidului comunist. Din acel moment, viaţa noastră s-a schimbat semnificativ, deoarece regulile nescrise ale regimului cereau ca orice membru cu o funcţie cât de măruntă să fie model de comportament în comunitate, iar familia sa aşijderea. Peste noapte, taică-meu a renunţat la şpriţurile prelungite care se terminau pe trei cărări, a dat mai încet volumul aparatului de radio atunci când ascultam seara Radio Europa Liberă şi Radio Vocea Americii, iar eu am primit sarcina de a fi mai conştiincios la învăţătură, să nu cumva să îi fac de râs pe ai mei cu note mici. Bineînţeles că amărâta lui de funcţie nu conta câtuşi de puţin în faţa celorlalţi, nu îi conferea vreo autoritate sau vreun avantaj, ci numai răspundere şi stres. Oricum, în scurta perioadă cât a avut acea minusculă funcţie, taică-meu nu făcea propagandă comunistă că nici nu se pricepea şi dealtfel nici nu avea cui, oamenii erau preocupaţi doar de reparaţii şi de lucrări agricole iar lecţiile de comunism se loveau de ei ca nuca de perete.

     La vreo lună după aceea, părinţii mei au primit vizita unor tineri care i-au rugat să îi cunune, ceea ce s-a şi întâmplat după ceva timp. A fost pentru prima dată când a trebuit să ţin lumânarea în biserică, pentru că tatăl meu nu a avut curaj să intre în locaşul sfânt, de teamă să nu încalce dogmele partidului comunist. A rămas afară, pe treptele bisericii, privind înfrigurat spre drumul pe care parcă se aştepta să se ivească vreo maşină de la Miliţie sau Securitate şi să îl întrebe ce caută el în lăcaşul cu cruce deasupra, operă a chiaburilor şi burgheziei, duşmanii proletariatului.

      Peste câteva zile am prins curaj şi l-am întrebat de ce nu a intrat în biserică, iar el mi-a explicat cât risca dacă era văzut de vreun „binevoitor” în interiorul aşezământului în cauză. Tot atunci mi-a povestit că în tinereţe a fost admis la Seminarul teologic de la Buzău, dar nu a fost primit la cursuri pentru că tatăl său trăgea de timp şi nu voia să se înscrie în colhoz, astfel că a pierdut începutul anului şcolar şi automat şi cariera de preot.  Paradoxal, ajunsese acum în opusul acelei potenţiale intrări în tagma preoţească, pentru că doctrina comunistă urmărea să creeze atei, oameni cu personalităţi uşor de manipulat, dispreţuitori în relaţiile cu adepţii altor puncte de vedere, în speţă cele burghezo-capitaliste.

      Au trecut anii şi realizez că efortul comuniştilor de creionare a unei asemenea monstruozităţi umane a dat roade. Observ atitudini profund ostile la adresa celor ce au rămas înrădăcinaţi în tradiţiile româneşti, o ură nedisimulată faţă de cei care au alte opinii, această ură amintind de vânătoarea de chiaburi şi anticomunişti din anii de după război. Raţiunea lui Lucifer, pătrunsă în mintea găunoasă a unor personaje mânate de mirajul câştigului material în dauna celui spiritual, dă naştere unor idei toxice, vopsite pe exterior în culorile curcubeului pentru a ascunde duhoarea pederastiei. Prostituţia intelectualilor atei şi proorocilor subversivi din mass media vine să completeze cercul viciilor şi fărădelegilor acestui cuib de şerpi veninoşi, pe care l-au blamat cei mai de seamă intelectuali ai naţiunii şi pe care îl respinge orice român cu mintea întreagă.  

        Ce toleranţă poate propovădui un ins care este intolerant cu cei ce au o altă opinie ? Ce justiţie dreaptă poate invoca unul care îşi întemeiază discursul pe decizii injuste ? Agitatorii comunişti au schimbat hainele, acum prezentându-se drept democraţi şi luptători pentru egalitate în drepturi. Cu certitudine această lozincă nu poate convinge un om informat, ci doar pe analfabeţii funcţional, pe idioţii utili aflaţi din păcate pe toate treptele societăţii româneşti, yes-men-ii pătrunşi de miracolul capitalismului din care însă nu au înţeles nimic… Rafinamentul şi viclenia cu care se acţionează în scopul nivelării şi supunerii conştiinţei umane sunt de-a dreptul diabolice, părând a fi emanate din tenebrele răutăţii pure. Amintirile vremurilor în care Ion Creangă şi ceilalţi oameni mari ai poporului nostru învăţau carte de la preoţi se încearcă a fi estompate, pentru că nu sună bine în cadrul concertului satanic ce ni se pregăteşte. Eminescu şi alte genii româneşti deranjează şi trebuiesc date uitării, căci imbecilii şi prostituatele promovate pe canalele media sunt uneltele perfecte pentru demantelarea rezistenţei la schimbare. Cum care schimbare ? Cea de la o fiinţă cu intelect normal la una cu creier fără circumvoluţiuni. Schimbare care este de fapt o involuţie spirituală, susţinută de agenţii noii ideologii de rit marxist şi având drept scop aducerea populaţiei la stadiul de masă de manevră, fără raţiune proprie, fără iniţiativă sau capacitate de opunere la directivele trasate de clasa politică ori de nababii din spatele cortinei.    

   Iată aşadar cum istoria hâdă a României din ultimii 75 de ani refuză să se retragă în cărţile de istorie şi insistă în a ne chinui, alimentată de slaba reacţie a intelectualilor patrioţi, precum şi de trădarea fariseilor aflaţi în solda întunericului.

 George Badiu este expert jurist și un susținător activ al statului de drept.

• 
  Sebastian Moise, RED POINT: România, față în față cu schimbarea impusă de Uniunea Europeana cu privire la economia circulară
  Europa a intrat deja într-o nouă etapă a responsabilității de mediu. În centrul acesteia se află economia circulară, principiul conform căruia resursele trebuie refolosite, iar deșeurile  reduse la minimum. Pentru statele membre, inclusiv România, acest concept nu mai este o opțiune, ci o obligație. Directivele europene recente stabilesc termene stricte și obiective măsurabile pentru reciclare, reducerea poluării și implementarea responsabilității extinse a producătorului (EPR). În acest context, companii specializate precum RedPoint Recycling, unde Sebastian Moise ocupă o poziție de conducere, devin parteneri indispensabili pentru alinierea României la standardele europene. Ce impun noile directive europene Uniunea Europeană cere statelor membre să atingă până în …
• 
  Deputatul AUR Cristina-Emanuela Dascălu, mesaj de Ziua Mondială de Comemorare a Victimelor Traficului Rutier: „Viața are prioritate. Nicio clipă de neatenție nu poate fi reparată”
  Deputatul AUR de Iași, prof. univ. dr. Cristina-Emanuela Dascălu, membru al Comisiei pentru Învățământ, a transmis un mesaj profund cu ocazia Zilei Mondiale de Comemorare a Victimelor Traficului Rutier, marcată anual pe 21 noiembrie. Parlamentarul subliniază importanța solidarității cu familiile îndurerate și necesitatea unor politici publice ferme pentru creșterea siguranței rutiere. „Fiecare victimă înseamnă o poveste frântă, un destin curmat prea devreme, o familie distrusă. Dincolo de statistici, vorbim despre oameni reali – copii, părinți, bunici, prieteni”, transmite Cristina-Emanuela Dascălu, care evidențiază caracterul adesea preventabil al tragediilor rutiere. Un apel la responsabilitate pentru toți participanții la trafic În mesajul său, …
• 
  Monica Iagăr readuce în atenție platforma industrială pierdută a Maramureșului
  Peste 6.500 de oameni au format, odinioară, coloana vertebrală a uneia dintre cele mai importante platforme industriale din nordul țării: Combinatul de Prelucrare a Lemnului din Sighetu Marmației. Între munți și păduri de conifere, acest colos industrial transforma lemnul brut în produse de înaltă valoare economică, livrate atât în România, cât și peste hotare. Combinatul era organizat într-un lanț perfect funcțional: gater, uscătoare industriale, secții de furnir, panouri, tâmplărie și elemente pentru mobilier. Totul funcționa cu o precizie uimitoare. Inginerii urmăreau umiditatea lemnului, calitatea fibrei, iar fiecare produs era standardizat pentru eficiență și durabilitate. Uzina exporta în Germania, Polonia, Cehoslovacia, …
• 
  Luminița Păucean-Fernandes cere intervenția Ministerului Sănătății pentru remedierea neregulilor din ATI Sibiu
  Senatoarea Luminița Păucean-Fernandes trage un semnal de alarmă cu privire la condițiile inacceptabile din zona ATI a Spitalului Județean Sibiu. Lucrările desfășurate în apropierea secției de terapie intensivă ridică probleme grave de siguranță pentru pacienții aflați în stare critică. Într-o întrebare oficială adresată Ministerului Sănătății, senatoarea AUR a evidențiat riscurile de infecții nosocomiale și impactul pe care astfel de intervenții nesupravegheate îl pot avea asupra pacienților cu imunitate compromisă. „Lucrările se desfășoară într-un mod care nu respectă normele de igienă și siguranță sanitară. Este absolut inacceptabil ca în secțiile critice, unde pacienții luptă pentru viață, să existe pericole suplimentare create …
• 
  Elena Dobos: Agricultura românească trebuie reconstruită de jos în sus, nu doar din declarații
  Sute de fermieri s-au reunit la Palatul Parlamentului pentru a dezbate problemele reale ale agriculturii românești și a găsi soluții concrete. Printre participanți s-a aflat și deputatul AUR Elena Dobos, care a subliniat că agricultura este un pilon strategic al țării și trebuie tratată ca atare. Deputatul a atras atenția că, de-a lungul anilor, guvernele și miniștrii agriculturii au venit cu promisiuni sonore, dar în practică au rămas la nivelul declarațiilor. Elena Dobos a transmis un mesaj clar: „Reconstruim România începând cu agricultura – de la firul ierbii, împreună cu oamenii care trudesc pământul zi de zi.” Delegația din Tulcea, …