SUA nu au Curte Constituțională. România are una – politizată, ineficientă și adesea împotriva cetățeanului
În timp ce România se confruntă cu blocaje instituționale și decizii controversate ale Curții Constituționale, Statele Unite ale Americii funcționează de peste două secole fără o Curte Constituțională dedicată. Acolo, controlul constituționalității este exercitat de Curtea Supremă – o instanță de drept comun, nu o structură separată, numită politic. Și totuși, democrația americană funcționează.
România are însă Curtea Constituțională a României (CCR) – o instituție care, în loc să protejeze Constituția, ajunge frecvent să servească interesele clasei politice. De-a lungul anilor, CCR a fost percepută ca un scut pentru privilegii, nu ca un apărător al drepturilor cetățenilor: a blocat reforme esențiale, a apărat pensii speciale, a invalidat inițiative civice și a împiedicat schimbarea.
Un moment de cotitură a fost în decembrie 2024, când CCR a refuzat să valideze un rezultat electoral, acțiune văzută de mulți ca o intervenție directă în procesul democratic. A fost, pentru unii, echivalentul unei lovituri instituționale. Nu în numele Constituției, ci în interesul unei elite politice.
În plus, judecătorii CCR beneficiază de salarii și pensii de lux, completate de prime de pensionare de sute de mii de lei. Într-o țară cu deficit bugetar cronic și servicii publice degradate, aceste privilegii sfidează bunul-simț.
Realitatea este dură: democrația românească suferă din cauza unei Curți Constituționale care nu mai servește cetățenii, ci partidele care o controlează. În timp ce americanii trăiesc într-un sistem unde justiția are credibilitate, românii privesc neputincioși cum deciziile CCR subminează reformele și blochează schimbarea.
E timpul pentru o dezbatere serioasă: mai este CCR, în forma actuală, compatibilă cu o democrație autentică? Poate fi reformată? Ar trebui membrii ei aleși direct de popor, sau poate chiar înlocuită cu o instanță judiciară cu adevărat independentă?
Una e clar: România nu mai are nevoie de o „castă de zei constituționali” numiți pe criterii politice. Are nevoie de instituții care să respecte voința populară și să garanteze statul de drept. Altfel, democrația rămâne doar o formă fără fond.
