Statul își îngroapă fermierii: producții record, prețuri de batjocură, trădare națională
România a avut în 2025 o recoltă istorică de cereale. Câmpurile au dat, oamenii au muncit, pământul a rodit. Dar în loc de câștig și stabilitate, fermierii au primit ruină. Grâul se vinde cu 0,7 lei kilogramul, un preț de batjocură care nu acoperă nici măcar jumătate din costurile de producție. Inputurile — îngrășămintele, combustibilul, tratamentele — s-au triplat față de acum câțiva ani, dar statul român a rămas pasiv. Sau mai exact: complice.
Într-un context în care fermierii nu mai au unde depozita cerealele, iar silozurile private sunt deja pline, statul nu a construit nimic, nu a gândit nicio strategie, nu a venit cu nicio soluție. Nu există infrastructură de stocare, nu există procesare, nu există respect pentru producătorii români. Există doar o indiferență criminală, programatică, care împinge agricultura românească spre colaps.
Aceasta nu mai este doar incompetență. Este trădare națională. Cum altfel să explici faptul că România exportă grâu la prețuri de nimic, în timp ce importă carne de porc de aproape un miliard de euro pe an? Cum să înțelegem că avem hrană, dar nu avem hrană pentru români? Că avem producție, dar nu avem procesare? Că avem fermieri, dar ei sunt obligați să-și vândă utilajele și să plece în construcții prin Europa?
Statul nu doar că i-a abandonat pe fermieri. I-a îngenuncheat. A girat politic falimentul lor, în favoarea importurilor și intereselor străine. În loc să protejeze agricultura, guvernanții au predat controlul asupra hranei naționale. Iar cei care hrănesc România sunt lăsați să moară cu sacii plini.
Acești oameni nu cer privilegii. Cer doar dreptul de a munci și de a trăi din munca lor. Cer un stat care să nu-i saboteze. Iar dacă guvernarea actuală nu e capabilă să-i apere, atunci nu mai este o guvernare, ci o structură de distrugere internă. România își ucide fermierii, și odată cu ei, viitorul.
