România, tot mai dependentă de petrolul din import: producția de țiței continuă să scadă, importurile cresc cu aproape 37% în 2025
Producția internă de țiței a României este în continuă scădere, în timp ce importurile cresc accelerat de la un an la altul, accentuând dependența energetică a țării. Potrivit datelor publicate de Institutul Național de Statistică (INS), în primele patru luni ale anului 2025, România a extras doar 840.000 tone echivalent petrol (tep), înregistrând o scădere de 7,1% față de perioada similară a anului trecut, adică cu 63.900 tep mai puțin.
În contrast, importurile de țiței au înregistrat o creștere semnificativă: în intervalul ianuarie-aprilie 2025, România a adus din afara granițelor peste 2,98 milioane tep, cu 804.100 tep mai mult față de aceeași perioadă din 2024, reprezentând un salt de 36,9%.
Proiecții îngrijorătoare până în 2027
Conform celei mai recente Prognoze a echilibrului energetic elaborată de Comisia Națională de Strategie și Prognoză (CNSP), această tendință se va accentua în următorii ani. Producția de țiței este estimată să continue declinul cu un ritm mediu anual de 2,5%, ca urmare a uzurii naturale a zăcămintelor și a lipsei unor noi capacități majore de exploatare.
Pentru întreg anul 2025, CNSP estimează o producție totală de 2,74 milioane tep, în scădere cu 2,8% față de 2024. Scăderea ar urma să continue în 2026, până la 2,68 milioane tep (-2,2%), iar în 2027 să atingă 2,63 milioane tep (-1,9%).
Importurile cresc constant: România devine tot mai vulnerabilă
Pe fondul scăderii producției interne, importul de țiței este prognozat să urce constant, atingând 7 milioane tep în 2025 (+10,4%), 7,52 milioane tep în 2026 (+7,4%) și 7,8 milioane tep în 2027 (+7,8%).
Această creștere reflectă nu doar nevoia de compensare a producției interne în scădere, ci și dependența accentuată a sectorului energetic de surse externe, într-un context geopolitic tot mai instabil.
Consecințele unei strategii energetice fragile
Declinul producției interne, coroborat cu majorarea accelerată a importurilor, ridică semne de întrebare cu privire la sustenabilitatea politicilor energetice ale României. Lipsa investițiilor majore în explorarea și dezvoltarea de noi zăcăminte și infrastructură modernă riscă să transforme țara într-un simplu consumator dependent, în loc de actor regional semnificativ în domeniul energiei.
Fără măsuri urgente de stimulare a producției și diversificare a surselor energetice, România ar putea ajunge, în doar câțiva ani, într-o poziție vulnerabilă, atât din punct de vedere economic, cât și strategic.
