NATO, Organizația Tratatului Atlanticului de Nord, este considerată bastion al puterii economico-militare. Însă, la o privire mai atent observăm o realitate mai puțin plăcută – birocrația NATO din Bruxelles. În special în ceea ce privește rolurile de vârf, cum ar fi cel al Secretarului General Adjunct, românul Mircea Goeană. Acesta, deși ocupă o poziție, aparent înalta, este de fapt doar figură simbolică, lipsită de putere decizională autentică.
Prin acest prisma, se poate argumenta că structura birocratică a NATO nu este altceva decât o fațadă pentru procesul real de luare a deciziilor, care este dominat de liderii celor mai puternice țări membre – SUA, Marea Britanie, Germania, Turcia și Franța. În această sens, birocrații de tipul lui Geoană sunt doar niște pioni într-un spectacol bine regizat, având un rol exclusiv decorativ.
Birocrații din NATO sunt percepuți de către șefii de state care înțeleg ce se întâmpla la Bruxelles ca fiind lipsiți de substanță și influență reală, redând imaginea unei structuri în care discursurile și conferințele sunt unica ocupație a unor biorcrați care n-au nicio autoritate, să ia niciun fel de decizii strategice.
