Marius Lulea (AUR): Fără capital autohton, România va rămâne o țară dependentă de importuri
Timp de peste trei decenii, România a ratat șansa de a-și clădi propria putere economică. În loc să sprijine formarea unor campioni naționali, statul a ales să trateze antreprenorii autohtoni ca pe niște suspecți, nu ca pe parteneri în reconstrucția unei economii moderne. Rezultatul? Suntem o piață de desfacere perfectă: consumăm ce produc alții, importăm ce am putea fabrica noi, și ne vindem resursele la prețuri mici, doar ca să le cumpărăm înapoi procesate – mai scump.
Capitalul românesc a fost neglijat, chiar sabotorat. Fiscalitatea sufocă inițiativa. Dacă ai curajul să pornești o afacere în România, ești întâmpinat cu hățișuri birocratice, impozite pe muncă printre cele mai mari din Europa, și un stat care nu știe decât să ceară. Munca ta devine venitul lor, iar succesul tău – motiv de suspiciune.
IMM-urile, care în alte țări sunt motorul economiei, sunt aici considerate vaci de muls. Promisiuni politice există cu duiumul, dar sprijinul real lipsește. În timp ce țări precum Polonia, Coreea de Sud sau Cehia au construit politici naționale de întărire a capitalului propriu, România și-a deschis larg porțile pentru interesele străine, fără să construiască nimic durabil pe plan intern.
Statul român s-a transformat într-un acționar toxic: ia mult, oferă puțin și blochează prin haos administrativ orice încercare de creștere autentică. Fără capital românesc, nu putem vorbi de suveranitate economică. Fără mari companii autohtone, nu putem avea o economie competitivă. Fără antreprenori puternici, nu putem avea o clasă de mijloc stabilă și educată.
Soluția? Nu e complicată. E nevoie de voință. România trebuie să creeze un fond de investiții strategic românesc, care să sprijine dezvoltarea firmelor locale. Trebuie redusă drastic fiscalitatea pe muncă și pe profitul reinvestit. Trebuie să înțelegem, o dată pentru totdeauna, că un antreprenor român nu este dușmanul statului, ci cheia dezvoltării lui.
Azi, din 100 de lei facturați, dacă ai angajați și vrei să trăiești cinstit, statul îți ia aproape tot. Când rămâi cu mai puțin de 10 lei din munca ta, nu ești liber – ești dependent. Nu e economie de piață – e colonie fiscală. Și o țară care își lasă capitalul să moară, moare încet și ea. Nu doar economic, ci și social, și național.
E timpul să schimbăm paradigma: să construim, nu doar să consumăm. Să producem, nu doar să importăm. Să susținem capitalul românesc, nu să-l condamnăm la moarte lentă. România nu va fi niciodată puternică fără economie românească puternică.
