Lecția Argentinei: cum a obținut excedent bugetar prin reducerea aparatului de stat
Într-un peisaj global în care guvernele promit reforme, dar rareori le pun în aplicare, Argentina a ales o abordare radical diferită: a acționat fără zgomot, dar cu hotărâre. În doar 18 luni de la preluarea puterii, administrația președintelui Javier Milei a reușit o transformare fiscală spectaculoasă – de la un deficit bugetar de peste 5% din PIB la un excedent de +0,3%.
Reforma care n-a fost doar pe hârtie
Strategia a fost simplă în teorie, dar dificilă în practică: reducerea drastică a dimensiunii aparatului de stat. Guvernul Milei a disponibilizat circa 10% din angajații din sectorul public, începând cu funcționarii inactivi și posturile redundante din companiile de stat și administrația centrală. În total, peste 50.000 de locuri de muncă au fost eliminate, iar cheltuielile salariale ale statului au fost reduse semnificativ.
Alături de această măsură, au fost tăiate subvențiile considerate neproductive, digitalizate numeroase servicii și abandonate proiectele cu miză politică sau electorală.
Mai puțin stat, mai multă eficiență
Într-o perioadă în care multe state – inclusiv din Uniunea Europeană – cresc taxele și se împrumută masiv pentru a susține un aparat birocratic tot mai costisitor, Argentina a mers contra curentului. A pariat pe reducerea statului, combaterea risipei și asumarea unor decizii nepopulare, dar necesare.
Rezultatele: încredere și stabilitate
Politicile austere ale guvernului Milei au început să dea roade: Argentina a înregistrat un excedent bugetar istoric, iar piețele externe și-au recăpătat treptat încrederea în economia țării. Reformele fiscale au transmis un semnal clar: schimbările reale nu vin prin retorică, ci prin acțiuni concrete.
Un mesaj pentru restul lumii
Experiența Argentinei arată că este posibil să corectezi dezechilibre bugetare fără să împovărezi suplimentar cetățenii. Lecția este valoroasă mai ales pentru țările în care statul s-a extins excesiv, iar eficiența administrativă a scăzut.
Argentina a demonstrat că, uneori, calea cea mai grea este și cea corectă. Iar reformele adevărate încep cu curaj.
