România se revoltă. Zeci de mii de oameni au protestat în toată țara împotriva taxelor și a austerității

Duminică, 22 iunie, România a vorbit. Și nu prin politicieni, nu prin analiști de platou, ci prin zecile de mii de oameni care s-au adunat în piețele din toate reședințele de județ. Un val de revoltă autentică a cuprins țara: proteste pașnice, dar ferme, împotriva unei guvernări care a refuzat să își asume responsabilitatea reformei statului și a preferat, în schimb, să stoarcă din cetățeni fiecare leu pentru a-și susține aparatul bugetofag.

Românii nu au mai acceptat minciuna numită „măsuri de responsabilitate fiscală”, care în realitate au însemnat taxe mai mari pentru populație și privilegii neatinse pentru politicieni. Mulțimile impresionante care au ieșit în stradă duminică au cerut altceva: reducerea cheltuielilor statului, eliminarea risipei, digitalizare reală, restructurarea aparatului bugetar și încetarea abuzurilor fiscale.

„Am 12 angajați și încep să mă întreb dacă pot să mai continui. În loc să ne sprijine, statul ne sufocă. Ne cer tot mai mult, dar nu ne oferă nimic. Nu mai e un partener, e un cămătar cu legitimație,” a declarat un antreprenor din Sibiu, aflat în mijlocul protestului.

Un profesor de liceu din Bacău a rostit simplu: „Nu mai vrem lecții de la hoți despre responsabilitate. Reforma nu înseamnă tăierea fondurilor din educație și sănătate. Reforma adevărată începe cu ei, nu cu noi.”

Un fermier din Botoșani a spus cu amărăciune: „Suntem lăsați de izbeliște. Pe hârtie suntem subvenționați, în realitate ne îngroapă cu taxe și controale. Dacă tot suntem tratați ca infractori, să nu se mire că oamenii lasă pământul și pleacă.”

Politicile de austeritate au lovit direct în dezvoltarea economică. Tăierile oarbe nu au adus echilibru, ci ruină: au scăzut investițiile, au dispărut locuri de muncă, a crescut emigrarea, iar tinerii și-au pierdut încrederea că mai pot construi un viitor aici. România nu are nevoie de un regim contabil, ci de viziune și curaj.

Un stat sufocant, lacom și nefuncțional nu poate pretinde loialitate din partea cetățenilor. Când birocrația paralizează inițiativa, iar taxele îi gonesc pe cei care muncesc, nu mai vorbim de democrație, ci de o formă mascată de sclavie fiscală. Românii au demonstrat duminică că nu mai vor să trăiască într-o țară unde statul devine stăpân, iar cetățeanul – un simplu furnizor de bani.

Acea zi nu a fost un final, ci începutul unui an fierbinte. Un an în care românii nu vor mai tăcea. Un an în care cei de sus vor fi nevoiți să-i asculte pe cei de jos. Pentru că atunci când statul își uită cetățenii, cetățenii își amintesc că au puterea să-l schimbe.