E lucru ştiut că absenţa unei infrastructuri rutiere la noi, în pofida voinţei guvernelor de a construi şosele şi autostrăzi, îşi are cauza în supravegherea straşnică a oricărei lucrări de către Societatea civilă preocupată de respectarea mediului. În spaţiul politic, pe post de miliţieni ai mediului, au fost liderii USR.
Invocînd – după opinia mea în chip corect – adevărul că modernizarea ţării nu trebuie să ducă la distrugerea mediului, o teză sprijinită în Est şi de Occident, care odată văzut cu sacii în căruţă – şosele, poduri, autostrăzi, toate croite în dispreţul faţă de Natură, n-a avut nici un complex pentru a ne cere nouă, celor din fostul lagăr socialist, să punem respectarea Mediului înaintea modernizării.
Ultimii ani mai ales au adus cu ei un moment standard:
O şosea în construcţie potrivit Proiectului iniţial, era blocată de protestele Societăţii civile, unele chiar violente, pe motiv că artera aducea grave daune mediului.
Nu, nu era vorba de păduri defrişate sau de rîuri riscînd poluarea.
Era vorba de animale sălbatice şi chiar de gângănii, gen furnici, bondari.
Ditamai şoseaua, pe cale de a fi terminată era violent pusă la îndoială pentru că nu permitea urşilor dintr-o bucată de pădure să meargă la drăguţele din cealaltă bucată de pădure sau, şi mai şi, să se plimbe prin ambele bucăţi.
Şoseaua de importanţă vitală care străbate munţii Vrancei, legînd Focşani de Tîrgu Secuiesc a întîrziat cîţiva ani pentru că ONG-urile de Mediu au cerut să se găsească soluţii pentru a nu se deranja cu pikamerele nu ştiu ce broaşte.
Nu de puţine ori ivite din senin, protestele ONG-urilor de Mediu au paralizat Guvernele, conştiente că în spatele lor stau Marile Puteri. Pentru amenajarea de tunele pe sub şosea ca să treacă urşii la gagici s-au cheltuit de la Buget noi sume de bani. Toate proiectele contestate au costat suplimentar, dar mai ales au fost întîrziate.
Orice încercare de modernizare a unei ţări care are nevoie de modernizare a fost blocată de Societatea civilă.
Exploatarea aurului de la Roşia Montană a fost interzis de lungile proteste din Piaţa Universităţii.
În Deltă, bărcile cu motor au fost hulite pe motiv că tulbură căderea peştilor pe gînduri.
S-a ajuns pînă acolo încît şi datul la vîsle trebuia făcut cu grijă ca nu cumva valurile stîrnite să tulbure malurile din somnul lor adînc.
Cu ani în urmă, pe vremea lui Leonid Kucima, Ucraina a construit canalul Bîstroe.
O lovitură dublă dată României. Militară, deoarece canalul, spre deosebire de Sulina, era administrat exclusiv de Kiev şi astfel Ucraina beneficia de un braţ artificial la Gurile Dunării.
O lovitură dată mai ales Deltei. Organizaţii de mediu din Lumea întreagă au condamnat iniţiativa Ucrainei ca fiind un dezastru pentru Delta Dunării, monument al Umanităţii.
Recent, ministrul de Externe, Bogdan Aurescu, zis şi Trabucel, ne-a anunţat că România a acceptat tranzitul navelor încărcate cu cereale ucrainene să treacă prin Canalul Bîstroe.
Comunicatul admite că asta e un dezastru pentru Deltă.
Da, dar – susţine Bogdan Aurescu – n-avem ce face, trebuie să permitem ucrainenilor să facă pulbere Delta, deoarece trebuie să fim solidari cu poporul ucrainean în faţa invaziei ruse.
Victor Ponta spunea duminică seara la o televiziune de ştiri că Guvernul României se preocupă mai mult de Ucraina decît de România.
Ca pentru a-l confirma MAE ne-a anunţat că Bogdan Aurescu va merge la Bruxelles pentru a da seamă de ce face România pentru Ucraina.
El se va lăuda cu acceptul ca Ucraina să distrugă Delta.
Delta României, fireşte.
Societatea civilă a blocat modernizarea României în numele protejării Mediului.
Acum, cînd navele din Ucraina, cu acceptul nostru, fac pulbere Delta, ONG-urile nu suflă un cuvînt.
Ca să nu mai spun că nici ministrul Mediului n-a bombănit.
Aşa, de ochii lumii.
Şi astfel am înţeles un adevăr:
Interesele României pot fi puse la îndoială cînd vine vorba de interesele Ucrainei.
Mai bine ne-am muta cu toţii în Ucraina.
Ni se va permite să facem şosele fără a ţine cont de trăirile urşilor amorezaţi!
