Ilie Bolojan, un administrator de buget, nu un lider politic – O radiografie amară a discursului său de la Consiliul Național al PNL

Gazetarul Ion Cristoiu a reacționat dur după discursul lui Ilie Bolojan, susținut la Consiliul Național al PNL, considerând că premierul nu face politică, ci doar contabilitate. Nu e prima oară când stilul rece și pragmatic al lui Bolojan naște critici – dar de data aceasta, tonul este de-a dreptul necruțător: „Un contabil mărunt, fără niciun fel de fibră politică”.

„Cotizația forțată” – între pragmatism și cinism

Ceea ce a declanșat reacția lui Cristoiu este anunțul că aleșii locali ai PNL – consilierii locali și județeni – vor fi obligați să contribuie cu o parte din indemnizația lunară către bugetul partidului. Contribuție? Cotizație? Taxă de protecție? Este greu de spus exact cum să o numim, dar, în esență, vorbim despre o sumă obligatorie pe care cei aleși pe listele PNL trebuie să o vireze înapoi către partid. Un soi de leasing politic.

Cristoiu punctează sec: „E dovada clară că Bolojan nu e lider politic. Un lider autentic ar fi explicat, ar fi motivat, ar fi convins. El doar a impus, sec, mecanic.”

Un discurs de rece contabilitate, nu de mobilizare politică

Ilie Bolojan a motivat măsura prin faptul că partidul are datorii acumulate în urma campaniei electorale – campanie în care s-au risipit sume uriașe pe panouri publicitare, apariții media și, nu în ultimul rând, pe celebra carte a lui Ciucă. Dincolo de faptul că nimeni nu a citit-o, acea campanie a rămas în istorie ca un exemplu de irosire și lipsă de direcție.

În loc să vină cu o analiză lucidă a eșecului financiar, cu o evaluare a greșelilor făcute, Bolojan a preferat să tragă linie și să adauge: „Ne trebuie bani, plătiți.”

Politica devenită abonament plătit

Aici intervine critica de fond a lui Cristoiu: „Dacă vrei să fii liberal, trebuie să plătești. Nu mai este vorba de convingeri, ci de contribuții. Asta e o formă de privatizare a apartenenței politice.”

Evident, ideea că doar cine cotizează rămâne în partid lovește în însăși esența democrației interne dintr-un partid. Se insinuează astfel o selecție financiară, nu meritocratică, nu ideologică. „Dai bani, ești pe listă. Nu dai, pa și la revedere!”

De ce doar consilierii?

Cristoiu mai ridică o întrebare justă: de ce doar consilierii locali și județeni sunt vizați? De ce nu toți demnitarii PNL? De ce nu și miniștrii, parlamentarii, primarii? Dacă este vorba de o redresare financiară colectivă, ea nu ar trebui să-i includă pe toți? Sau, cumva, se merge pe ideea că cei mici trebuie să acopere găurile făcute de cei mari?

Concluzia – Bolojan, tehnocratul de partid

Pentru Cristoiu, și nu numai, Ilie Bolojan confirmă încă o dată că este mai degrabă un tehnocrat în haine de politician. Un om cu o gândire de funcționar, care știe să țină evidențe, dar nu să conducă o mișcare politică. „Poate fi un bun șef de gară, un excelent manager de supermarket – dar nu un lider național.”

În final, rămâne întrebarea esențială: ce fel de partid devine PNL, când calitatea de membru se achită lunar, cu chitanță? Răspunsul îl vom vedea, poate, în următoarele alegeri – când votul nu va ține cont de bonuri fiscale, ci de încredere și convingere.