CCR susține austeritatea în educație: Majorarea normei didactice devine lege, fără compensare salarială
Curtea Constituțională a României a validat oficial creșterea normei didactice pentru cadrele didactice din învățământul preuniversitar, de la 18 la 20 de ore de predare pe săptămână, respingând sesizarea depusă de parlamentarii opoziției. Decizia vine în contextul adoptării pachetului legislativ privind măsurile fiscal-bugetare, care urmează acum să fie promulgat de președintele Nicușor Dan.
Fără ore suplimentare plătite, cu două ore în plus la catedră
Decizia CCR, luată în unanimitate, statuează că majorarea normei didactice nu contravine Constituției, întrucât cele 20 de ore de predare se încadrează în programul total de muncă de 40 de ore pe săptămână prevăzut pentru personalul didactic. Cu alte cuvinte, profesorii vor fi obligați să stea mai mult la catedră, fără ca acest efort suplimentar să fie compensat financiar.
Pentru sindicatele din educație și pentru o mare parte a opiniei publice, hotărârea CCR echivalează cu o formă de austeritate mascată, aplicată unui sistem deja subfinanțat și supraîncărcat.
Profesorii, sacrificați pentru „sustenabilitate fiscală”
În motivarea sa, Curtea a subliniat că modificările fac parte dintr-un „domeniu omogen de relații sociale” și că măsurile au fost justificate de urgența fiscală: evitarea creșterii deficitului bugetar și menținerea stabilității financiare a statului.
Astfel, în viziunea CCR, drepturile cadrelor didactice pot fi ajustate unilateral, atât timp cât se păstrează formal în limita celor 40 de ore săptămânale, chiar dacă acest lucru presupune eliminarea timpului necesar pentru pregătirea lecțiilor, corectarea lucrărilor și alte activități extracurriculare.
„Nu este neconstituțional să obosești un profesor”
Criticii deciziei acuză că judecătorii constituționali tratează sistemul de educație cu o viziune contabilă, ignorând realitatea din școli și efectele acestei măsuri asupra calității actului educațional. În timp ce alte categorii beneficiază în continuare de indemnizații speciale sau pensii privilegiate, profesorii primesc sarcini în plus, fără nicio formă de compensare.
În același timp, Curtea a validat și alte prevederi controversate ale legii, precum eșalonarea pe 5 ani a plăților stabilite prin hotărâri judecătorești sau limitarea stimulentelor pentru anumite categorii de angajați ai statului.
Concluzie: reforma pe spinarea celor mai expuși
Majorarea normei didactice, fără o reformă reală a programului de lucru sau fără investiții în infrastructura educațională, pare să confirme un principiu tăcut al noii politici fiscale: cei care muncesc în sistemele esențiale – educație, sănătate, asistență socială – vor fi primii pe lista de sacrificiu. Iar decizia CCR legitimează această direcție.
Pentru profesori, 1 septembrie se anunță nu ca începutul unui nou an școlar, ci ca intrarea oficială într-o etapă de și mai multă muncă, cu și mai puțină recunoaștere.
