După mai bine de o sută de ani de activitate industrială, fabrica Rulmentul Brașov a devenit un reper al declinului economic post-decembrist. Considerată cândva una dintre cele mai mari uzine de profil din Europa de Est, Rulmentul Brașov a intrat oficial în faliment în anul 2007, după multiple încercări eșuate de salvare și privatizări controversate.
O istorie industrială cu greutate
În perioada comunistă, Rulmentul Brașov era un pilon al industriei grele românești. Produce rulmenți de toate tipurile, cu aplicații în industria feroviară, auto, aerospațială și energetică. În anii ’80, fabrica exporta în peste 40 de țări și avea peste 5.000 de angajați. Orașul Brașov depindea în mare parte de această platformă industrială, iar uzina era o sursă principală de locuri de muncă și dezvoltare economică locală.
După 1989, fabrica a trecut printr-o perioadă de tranziție dificilă, marcată de scăderi de producție, pierderea piețelor externe și lipsa unor investiții strategice. Deși a înregistrat profituri modeste până la începutul anilor 2000, deteriorarea relațiilor comerciale, concurența internațională și deciziile administrative defectuoase au accelerat declinul.
Falimentul
În 2007, după 13 încercări nereușite de privatizare și acumularea unor datorii de peste 240 de milioane de lei, Tribunalul Brașov a declarat oficial falimentul societății Rulmentul SA. Ultimii aproximativ 2.200 de angajați au fost disponibilizați, iar o istorie industrială de peste un secol a fost închisă în mod abrupt.
Autoritățile locale și centrale nu au reușit să găsească soluții viabile pentru salvarea companiei. Lipsa unei strategii naționale coerente privind protejarea industriei românești a fost, în opinia specialiștilor, una dintre cauzele principale ale eșecului.
Ce a urmat
Activele fabricii au fost scoase la vânzare prin zeci de licitații. În 2010, compania Sigur Imob SRL a achiziționat o parte semnificativă din platforma industrială pentru suma de 2,6 milioane de euro. În ciuda promisiunilor privind reluarea producției la scară mică, aceste planuri nu s-au materializat.
Timp de peste un deceniu, clădirile au fost lăsate în paragină. Halele dezafectate, geamurile sparte și utilajele ruginite au devenit o imagine emblematică a unei industrii dispărute. Spațiul a fost treptat ocupat de graffiti, vegetație sălbatică și speculații imobiliare.
Viitorul: parc sau dezvoltare imobiliară?
Municipiul Brașov deține în prezent aproximativ 32 de hectare din fosta platformă industrială. Primăria a demarat un plan ambițios de reconversie urbană, care prevede amenajarea celui mai mare parc din oraș – „Parcul Rulmentul” – pe o suprafață de 17,5 hectare. Restul terenului ar putea fi transformat în spații culturale, centre sportive și infrastructură educațională, cu păstrarea unor elemente ale patrimoniului industrial.
De cealaltă parte, în zona deja vândută, investitorii privați vizează dezvoltări comerciale și rezidențiale, stârnind dezbateri între autorități, arhitecți și comunitatea locală.
Concluzie
Falimentul fabricii Rulmentul Brașov rămâne unul dintre cele mai dureroase episoade ale dezindustrializării României. De la un simbol al forței economice comuniste la un spațiu abandonat și ulterior parcelat, povestea Rulmentul reflectă o realitate mult mai amplă: lipsa unei viziuni coerente pentru industria națională în epoca postcomunistă.
Fabrica Rulmentul Brașov nu mai există ca entitate economică, dar moștenirea ei urbană și simbolică rămâne vie. Rămâne de văzut dacă proiectele de reconversie vor reuși să redea acestui loc un rol în viața orașului – chiar și unul diferit de cel industrial.
