În multe orașe și comune din România, primăria a devenit cardul de credit personal al primarului. De la telefonul mobil, combustibilul și mașina de serviciu, până la mese copioase și deplasări „de lucru”, toate se trec elegant la „cheltuieli administrative”. Iar nota de plată merge, evident, la contribuabil.
Dacă s-ar face un audit serios, am vedea că multe primării nu mai sunt instituții publice, ci afaceri de familie, unde rudele, pilele și apropiații prosperă, în timp ce localitatea stagnează.
Unde ajung taxele tale? În drumuri asfaltate, canalizare și școli moderne? Sau în telefonul de ultimă generație al primarului și în motorina consumată pentru „vizite de lucru” la pensiuni de 4 stele?
Până nu cerem răspundere financiară directă, din buzunarul propriu, pentru fiecare abuz și risipă, administrația locală va rămâne cea mai mare gaură neagră a bugetului public.
Ironia e că primarii, în campanie, promit că „muncesc pentru oameni”. După alegeri, e clar cine muncește și cine profită: comunitatea plătește, edilul încasează. Se vede ușor după SUV-urile parcate ostentativ în fața primăriilor, fix pe locul unde trebuia să fie trotuarul promis.
Unii confundă biroul de primar cu livingul personal și fac din instituție o sufragerie publică. Mesele „de lucru” seamănă cu banchete de nuntă, doar că mirii sunt pe banii tăi.
Și, când vine Curtea de Conturi, totul se „rezolvă”: tot luxul devine brusc „cheltuială necesară pentru buna funcționare a instituției”. Practic, primarul funcționează perfect, tu mai puțin.
Tu cum stai în localitatea ta? Ai apă, canalizare, drumuri sau doar un primar bine funcționat pe banii tăi?
