Cum au distrus politicienii de după ’90 Electroaparataj – o tragedie industrială românească

După Revoluția din 1989, România a intrat într-o tranziție haotică, iar industriile strategice au fost abandonate sau jefuite în numele „reformei”. Electroaparataj, simbol al producției românești de aparataj electric, a fost una dintre victimele acestui proces. Cu o istorie de peste 70 de ani, compania era în 1990 lider de piață, cu cercetare proprie și exporturi în zeci de țări. Politicienii de atunci nu au avut nici voință, nici viziune să păstreze această comoară industrială.

Privatizarea, realizată în anii ’90 într-un cadru legislativ neclar și favorabil intereselor obscure, a fost primul cui în sicriu. Acțiunile Electroaparataj au fost vândute fără criterii de performanță, fără strategii post-privatizare și fără garanții că investitorii vor păstra activitatea industrială. În loc să fie sprijinită, compania a fost lăsată pradă unui capitalism sălbatic, în care patrimoniul imobiliar era mai valoros decât producția.

În anii 2000, terenurile și activele Electroaparataj din Pantelimon au fost vândute sub ochii autorităților. Acolo s-a ridicat Mega Mall, în timp ce muncitorii erau concediați sau trimiși în șomaj. Niciun guvern nu a intervenit. În 2019, când muncitorii au intrat în grevă cerând salarii decente, conducerea companiei a decis dizolvarea. Statul? Absent.

Electroaparataj nu a fost distrus doar de piață sau investitori. A fost distrus de indiferența politicienilor, de complicitatea instituțiilor și de lipsa unei politici industriale. A fost lăsat să moară, deși putea fi salvat. Asta spune totul despre modul în care statul român și-a tratat economia după ’90: cu nepăsare și dispreț.