După un mandat de prim-ministru marcat de crize, promisiuni neonorate și pacte politice toxice, Marcel Ciolacu își încheie cariera guvernamentală printr-o revenire umilitoare în județul natal. Funcția de președinte al Consiliului Județean Buzău este, fără îndoială, o retrogradare politică dură – echivalentul unui pas înapoi nu doar pe scena națională, ci și în propria biografie.
De la conducerea Guvernului României la administrarea licitațiilor pentru asfaltări și proiecte locale cu finanțare europeană – traseul lui Ciolacu ilustrează nu doar sfârșitul unei etape, ci și prăbușirea unui politician care a pierdut tot capitalul politic acumulat cu greu.
Fost premier, actual pensionar politic cu sediul la Buzău
Când pleci din fruntea Guvernului pentru a te stabili la șefia unui consiliu județean, semnalul este clar: ai fost dat la o parte. Nu mai ai sprijin politic la centru, nu mai contezi în jocurile mari ale puterii și încerci să-ți salvezi imaginea cu un ultim refugiu. Nu este vorba de „întoarcerea acasă”, ci de exilul unui politician scos din ecuație de propriii aliați.
Această mișcare arată clar: Marcel Ciolacu nu mai este o figură relevantă la nivel național. Pentru un fost premier, coborârea la nivelul unei administrații județene echivalează cu recunoașterea eșecului, atât ca lider de partid, cât și ca șef al Guvernului.
Un mandat marcat de promisiuni încălcate și complicități
Retrospectiv, guvernarea Ciolacu s-a remarcat printr-un amestec de populism ieftin, măsuri fiscale contradictorii și alianțe politice de conjunctură. Fără o viziune coerentă, fără curajul reformelor reale, Ciolacu a fost mai degrabă un administrator de compromisuri decât un lider autentic.
Coabitarea cu PNL, menținerea privilegiilor pentru clientela politică și incapacitatea de a opri creșterea taxelor și inflația sunt doar câteva dintre capitolele unui mandat încheiat cu un gust amar pentru milioane de români.
De la lider de coaliție la administrator de județ
Trecerea de la Palatul Victoria la Consiliul Județean Buzău este o imagine simbolică a eșecului personal și politic al lui Marcel Ciolacu. Când ajungi să coordonezi „strategii de dezvoltare locală” după ce ai fost prim-ministru, e limpede că ai ieșit din istorie și ai intrat în prelungirile carierei politice.
Este o pensie politică mascată într-un rol administrativ. O retragere camuflată într-o „revenire la rădăcini”, când de fapt este o fugă de responsabilitate și de judecata electoratului național.
Marcel Ciolacu nu s-a întors la Buzău din iubire pentru comunitate, ci pentru că România nu-l mai vrea la conducere. Iar această retrogradare nu este doar personală, ci și simbolică pentru o întreagă clasă politică ce își încheie cariera în cercuri tot mai mici, după ce au ratat ocazia de a face istorie.
