Ilie Bolojan – premierul prăbușirii economice. 14.000 de firme în colaps, iar Guvernul asistă în tăcere
România se afundă într-o criză economică profundă, iar cifrele nu mai pot fi ignorate: în doar opt luni, peste 14.000 de firme au intrat în insolvență, potrivit datelor UNPIR. Este un dezastru economic în plină desfășurare, care afectează mii de angajați, antreprenori și comunități locale. În București, epicentrul economic al țării, 2.000 de companii au căzut în ultimele 12 luni – o creștere de 32% față de anul precedent.
Aceasta nu mai este o simplă fluctuație de piață. Este implozia unei economii lăsate fără oxigen, sub privirile reci ale unui guvern preocupat exclusiv de imagine și lozinci.
Fiecare insolvență înseamnă un faliment uman
Insolvența nu este o statistică rece. Fiecare dosar înseamnă un antreprenor care și-a pierdut afacerea, angajați rămași pe drumuri, familii împinse spre datorii și disperare. Este moarte economică pe bandă rulantă, iar statul nu doar că nu intervine – pare să se complacă în acest scenariu.
De ce pică firmele ca piesele de domino?
Cauzele sunt evidente și dureros de simple:
- Fisc incontrolabil și lacom – Guvernul a adăugat taxe, a schimbat coduri fiscale peste noapte și a transformat mediul de afaceri într-un teren minat.
- Dobânzi prohibitive – Accesul la credit a devenit un lux. Băncile refuză să mai împrumute companiile mici, iar statul nu oferă nicio plasă de siguranță.
- Statul – principalul datornic – Instituțiile publice refuză să-și achite datoriile către firmele care le-au prestat servicii sau livrat produse. Lanțul de neplată începe de la Palatul Victoria.
- Scăderea consumului – Inflația a distrus puterea de cumpărare. Oamenii cumpără mai puțin, firmele vând mai puțin, iar falimentul devine inevitabil.
Acestea nu sunt „efecte colaterale”, ci simptomele unui sistem disfuncțional, fără strategie, fără viziune și fără respect pentru antreprenoriat.
Guvernul Bolojan: liniște de mormânt în fața prăpastiei
În timp ce economia se sufocă, Guvernul continuă să livreze conferințe de presă sterile despre „stabilitate” și „reformă”. În realitate, nu există niciun plan de salvare pentru IMM-uri. Nicio inițiativă concretă de reducere a fiscalității. Nici măcar un gest de bună-credință pentru a plăti datoriile către mediul privat.
Bolojan și echipa sa guvernează ca și cum România ar fi o corporație falimentară pe care o lichidează metodic, pas cu pas.
Efectul de domino social
Insolvențele masive nu sunt doar o problemă economică. Ele declanșează o criză socială de proporții:
- Șomaj accelerat – Mii de oameni își pierd locurile de muncă.
- Venituri bugetare în scădere – Statul nu mai încasează taxe, dar cheltuie mai mult.
- Emigrație reactivată – Tinerii pleacă din nou în masă, fugind de nesiguranță și haos economic.
- Creșterea economiei subterane – Firmele care nu pot rezista legal trec în „zona gri”, alimentând evaziunea.
Guvernul Bolojan pare surd la aceste efecte în lanț. Refuză să intervină, refuză să recunoască realitatea și refuză să își asume responsabilitatea pentru colaps.
Ce ar trebui să se facă – dar nu se face
România are nevoie urgent de:
- Amnistie fiscală inteligentă pentru IMM-urile afectate de crize succesive
- Plata datoriilor statului către companii private, fără amânări cinice
- Acces facil la credite garantate de stat, cu dobânzi suportabile
- Reforma reală a ANAF, pentru a opri hărțuirea antreprenorilor
- Oprirea avalanșei de modificări legislative, care creează haos și nesiguranță
Aceste măsuri nu sunt radicale, ci elementare pentru supraviețuirea mediului economic. Dar actualul executiv nu are nici competența, nici dorința de a le implementa.
România în pragul insolvenței generale
Cele 14.000 de firme care au căzut nu sunt „victime colaterale” ale pieței. Sunt rezultatul direct al unei guvernări cinice și absente, care a decis să sacrifice economia reală pentru stabilitatea aparatului bugetar.
Nu IMM-urile sunt problema. Nu angajații. Nu antreprenorii. Problema este Guvernul. Iar numele ei este Ilie Bolojan.