Sfintii sapte tineri din Efes sunt: Maximilian, Exacustodian, Iamvlih, Martinian, Dionisie, Ioan si Constantin. Ei au fost ostasi si au trait in vremea imparatului Deciu (249-251). Au refuzat sa participe la un festival pagan si s-au rugat lui Dumnezeu ca toti crestinii care erau torturati din cauza credintei lor, sa fie mantuiti.
Cand au aflat ca numele lor au fost citate acuzator inaintea imparatului, ei s-au ascuns intr-o pestera. Afland imparatul despre aceasta, a poruncit zidirea intrarii in pestera, ca acestia sa moara prin infometare sau sufocare.
Pentru ca faptele lor sa fie tinute minte de cei ce vor urma, Teodor si Rufin, doi crestini, au scris pe doua table de plumb viata lor si le-au pus langa pietrele ce astupau pestera.
Dar Dumnezeu, prin purtarea Sa de grija, a adus somn asupra celor sapte tineri, care a durat doua sute de ani.
Amintim ca in vremea imparatului Teodosie s-a ivit o disputa despre invierea mortilor. Teodosie s-a rugat mult lui Dumnezeu sa-i descopere adevarul.
Si ca raspuns, in timpul disputei, niste pastori au luat piatra cu care era zidita pestera pentru a face un zid de imprejmuire pentru staulul oilor. In acel moment, cei sapte tineri s-au trezit din somnul de sute de ani. Aceasta minune a intarit credinta oamenilor in inviere.
Treziti din somn, Iamvlih a mers in cetate sa cumpere paine cu bani din timpul domniei lui Deciu. Ajuns la intrarea in oras, el ramase uimit pentru ca a vazut semnul Sfintei Cruci la toate portile si usile. Era foarte dezorientat, caci nu mai cunostea nici orasul. Cand a dorit sa cumpere paine, vanzatorul, vazand banii, a crezut ca acesta este posesorul unei comori, caci acei bani purtau chipul unui alt imparat. Iamvlih marturiseste de unde are banii si ajunsi la pestera, au aflat placile de plumb cu istoria sfintilor. Toti au recunoscut veridicitatea miracolului si au slavit pe Dumnezeu.
Auzind despre acestea, imparatul Teodosie a venit la Efes si, intrand in pestera, s-a inchinat acestor sfinti.
Dupa o saptamana de la minunata lor trezire, tinerii au adormit somnul mortii celei firesti, intru asteptarea Invierii de obste.
Imparatul Teodosie a dorit sa ia si sa aseze trupurile lor in racle de aur, insa tinerii s-au infatisat in vis inaintea imparatului si i-au cerut sa fie lasati in pestera in care au adormit intai.
