Masacrul de la Beliș a fost un tragic eveniment petrecut la data de 7 noiembrie a anului 1918 pe moșia baronului János Urmanczy, în zona comunei Beliș din districtul Huedin al comitatului Cluj din Transilvania. În cursul acestui eveniment peste 50 de români au fost uciși de către o unitate militară maghiară formată cu aprobarea ministrului de război al Ungariei și cu sprijinul deputatului Nándor Urmánczy, fratele baronului Urmanczy. Trebuie amintit că așezarea geografică a Belișului permitea exploatarea facilă a pădurilor , iar în acea zonă exista o suprafață de peste 16 mii de hectare de pădure ce apartinea baronului Janos Urmanczy. La exploatările forestiere de aici, precum și la fabrica de cherestea construită de baronul Urmánczy în sat, lucrau atât locuitorii comunelor din zonă, cât și câteva sute de prizonieri de război deținuti de armata austro-ungară, prizonieri ce erau cazați în barăci și erau forțați să lucreze în condiții deosebit de dificile.
La începutul luni noiembrie a anului 1918 prizonierii de război care lucrau la exploatarea forestieră din Beliș au întrerupt munca și au cerut conducerii fabricii hrană si condiții mai bune de muncă . Fiind refuzați, ei luat cu asalt magazia de alimente și au dat foc fabricii și depozitului de cherestea. În urma acestei fapte autoritățile administrative austro-ungare din zonă au învinuit pe locuitorii satului Beliș pentru incendiu și a fost plănuită o expediție de pedepsire a localnicilor. În consecință, după cum am mai spus, cu aprobarea ministrului de război al Ungariei a fost organizat un detașament militar special ce a fost pus sub comanda căpitanului Antal Dietric, un criminal cu o ură acerbă față de români. Astfel, detașamentul s-a deplasat cu trenul de la Budapesta la Cluj , iar în ziua de 7 noiembrie 1918 detașamentul s-a oprit în halta Bologa și militarii unguri au ucis un număr de șapte țărani români care mergeau la pădure să-si taie lemne pentru iarnă.
Alți zece țărani români au fost obligați să urce în tren, iar când acesta a trecut prin fata carierei de piatra de la Morlaca de pe valea pârâului Călățele, unde se găsea un alt grup de țărani români , soldații unguri au îndreptat mitralierele si au secerat mulțimea. Un număr de 12 ţărani români au căzut morţi iar trenul si-a continuat drumul pana la Huedin unde soldaţii unguri au fost primiţi cu muzică şi băutură de către autoritățile maghiare din zonă. Căpitanul Antal Ditrich a ordonat detaşamentului său să-i împuşte pe ţăranii luaţi din halta Bologa, însă după multe discuţii, li s-au cruţat viața, dar au fost bătuţi si desfiguraţi. ,,Trenul groazei” si-a continuat drumul până în localitatea Călățele, unde detaşamentul a plecat pe jos în direcţia castelului de la Beliş unde au ajuns în noaptea de 7 noiembrie , iar soldații au plecat la vânătoarea ţăranilor români. Unsprezece oameni au fost prinși si aduşi din sat, iar după ce au fost bătuți, au fost împuşcaţi în cap. A doua zi ,la data de 8 Noiembrie 1918 au fost omorâți alți 25 de oameni, care după ce au fost schingiuiți și uciși, au fost aruncați în foc pentru a se șterge urmele crimelor comise .
Cu toate acestea anchetatorii, istoricii și analiștii care au studiat acest eveniment nu au ajuns la un consens referitor la numărul de români morți în urma acestui masacru , un masacru ce a avut loc tocmai când se purtau negocieri româno-maghiare la Arad pentru rămânerea Transilvaniei într-o federație cu Ungaria. Trebuie amintit că subiectul filmului „Capcana mercenarilor” , lansat în anul 1982 și regizat de către Sergiu Nicolaescu este inspirat din evenimente reale, respectiv din masacrul de la Beliş, din iarna anului 1918. Având o acțiune bine ritmată, filmul „Capcana mercenarilor” rememorează celor tineri, si numai lor, masacrele antiromânești săvârșite de unguri în Transilvania acelor ani.
Sursa Lectia de istorie
