Sfârșitul unei legende industriale: UCM Reșița, pusă la pământ de privatizări dubioase și lipsă de viziune

După 254 de ani de istorie industrială, una dintre cele mai vechi și prestigioase uzine ale României — UCM Reșița — a fost oficial declarată în faliment. Nu vorbim doar despre o firmă care își închide porțile, ci despre dispariția unui simbol național, sacrificat pe altarul incompetenței, intereselor de grup și al lipsei de strategie industrială.

UCM Reșița a fost mai mult decât o uzină. A fost motorul Banatului Montan, un colos tehnologic care a construit locomotive, turbine, motoare diesel, armament, echipamente petroliere și metalurgice. O instituție care, timp de peste două secole, a stat în fruntea inovației românești și a colaborat cu giganți precum Sulzer, MAN și ALCO. A livrat peste 6.000 de motoare diesel și milioane de cai putere pentru economia unei țări care, odinioară, producea și exporta.

Decăderea planificată: de la vârf la ruină

Totul a început să se destrame odată cu tranziția postcomunistă. Dar momentul-cheie a fost în 2003, când guvernul PSD, condus de Adrian Năstase, a vândut 60,79% din acțiunile uzinei către compania elvețiană INET AG și Asociația Salariaților, pentru suma simbolică de 13,1 milioane de euro. În spatele tranzacției: Beat Corpataux, omul de afaceri Bogdan Buzăianu și binecunoscutele „cercuri de băieți deștepți din energie”.

Promisiunile de investiții au fost simple ficțiuni. După privatizare, producția a început să fie redusă, comenzile au scăzut, iar uzina a intrat într-un declin lent, dar constant. În 2011, sub guvernarea PDL, UCM Reșița a intrat în insolvență. Apoi, ani de tăcere guvernamentală. Nici USL, nici tehnocrații, nici PNL sau alianțele ulterioare nu au făcut nimic pentru salvarea colosului.

Cine e de vină? Toată clasa politică.

Privatizări făcute cu dedicație, guvernări pasive, miniștri lipsiți de viziune și birocrați care au preferat să asiste de pe margine la prăbușirea unei piese esențiale din industria națională.

• PSD: pentru privatizarea iresponsabilă din 2003;
• PDL: pentru că a lăsat uzina în insolvență fără intervenție;
• USL & tehnocrații: pentru perpetuarea pasivității;
• PNL și guvernele recente: pentru că nu au venit niciodată cu un plan serios de revitalizare.

Pe lângă actorii politici, nu pot fi ignorate nici interesele externe. Așa-zișii „investitori strategici” au drenat valoare, au închis linii de producție și au lăsat în urmă doar hale goale și oameni trimiși acasă.

Ce urmează? Un surogat.

Hidroelectrica a preluat, în decembrie 2024, activele funcționale ale uzinei, cu 67,9 milioane de lei. Sub noul nume, UCMH, uzina va produce echipamente hidroenergetice. Este o salvare parțială — dar moștenirea Reșiței, cu locomotivele și motoarele sale, a fost ștearsă definitiv.

Un simbol distrus, o țară care uită să construiască

Falimentul UCM Reșița nu e doar o poveste locală. Este imaginea unei Românii care și-a uitat forța industrială, care a transformat combinatele în mall-uri și halele în ruine. Și este doar unul dintre zecile de exemple de distrugere asistată, în care mândria unei comunități a fost înlocuită cu șomaj, migrație și abandon.

Un colos de 254 de ani a fost redus la o amintire. Nu de timp, ci de decizii. De nepăsare. De corupție. Și, cel mai grav, de lipsă totală de responsabilitate națională.