La data de 8 noiembrie 1945 în Piața Palatului din București, cu ocazia aniversării zilei onomastice a regelui Mihai, a avut loc o amplă manifestație anticomunistă, la care au participat mii de persoane. Petrecută în timpul guvernării Petru Groza și a grevei regale, manifestația a fost înăbușită în sânge de către regimul comunist, ea soldându-se cu morți, răniți și mii de arestări din rândurile manifestanților. Organizată de tinerii țărăniști și liberali această manifestație a rămas în conștiința românilor ca fiind una dintre cele consistente mișcări de protest îndreptate împotriva regimului comunist, dar în același timp și în favoarea afirmării atașamentului față de valorile democrației și ale monarhiei din România.
Trebuie amintit faptul că în dimineața zilei de 8 noiembrie 1945 zeci de mii de bucureșteni s-au adunat în Piața Palatului Regal, purtând cu ei drapele tricolore, portrete ale Regelui și lozinci anticomuniste și promonarhiste, pentru al aclama pe rege și a protesta împotriva comunismului. Astfel, manifestația a reprezentat un indicator al largii susțineri populare de care se bucura Regele Mihai, în jurul cărora se adunaseră toate forțele opoziției anticomuniste. După cum am mai spus, manifestația a fost puternic impulsionată de organizațiile de tineret ale Partidului Național Țărănesc și Partidului Național Liberal, dar și de prezența a membrilor altor partide de opoziție care erau îngrijorați de preluarea puterii de către comuniști. În jurul orei 10 și jumătate, în Piața Palatului Regal și-au făcut apariția câteva camioane cu muncitori înarmați cu răngi, care au început să împrăștie mulțimea. Alte camioane au apărut dinspre strada Academiei și mai mulți polițiști au coborât și au început să prindă manifestanți și să-i tragă în camioane.
Văzând că nu pot să facă față protestatarilor, guvernul comunist apelează la trupele din Divizia „Tudor Vladimirescu” care vor trage în manifestanți, astfel consemnându-se numeroși morți și răniți. Au urmat apoi arestări și peste 1000 dintre tinerii pro-monarhiști arestați în această manifestației au fost ținuți în închisoare mai bine de doi ani, fără ca împotriva lor să se fi formulat vreo acuzație care să poată fi probată legal într-un proces. Amenințarea asupra vieților lor a fost folosită ca „monedă de schimb” în lovitura de stat de la 30 decembrie 1947, prin care Regele Mihai a fost constrâns, prin amenințare și șantaj, să semneze actul de abdicare. Tot în seara zilei de 30 decembrie 1947, printr-o ședință trucată a Parlamentului, a fost proclamată Republica Populară Română, într-o țară ce se afla totalmente sub ocupație militară sovietică. Însă nici una dintre cele două decizii majore luate în ziua de 30 decembrie 1947 și anume alungarea regelui și abolirea monarhiei, urmată de proclamarea republicii nu au fost supuse vreodată votului popular, printr-un referendum, ci au fost hotărâte direct de către regimul comunist aflat atunci la putere.
