La data de 7 septembrie 1812, a avut loc Bătălia de la Borodino, localitate aflată la 125 km de Moscova, între trupele franceze conduse de Napoleon Bonaparte și trupele rusești conduse de generalul Mihail Kutuzov. Această bătălie a fost cea mai sângeroasă luptă a războaielor napoleoniene și s-a încheiat cu victoria tactică și strategică a armatei franceze, deși ea nu a reprezentat triumful de care Napoleon avea nevoie pentru a-l determina pe Țarul Alexandru I să încheie pacea. Totuși ca urmare a bătăliei, trupele franceze au avut drumul deschis spre capitala Rusiei, Moscova, pe care o vor ocupa timp de o lună și jumătate, în așteptarea tratativelor de pace.
Acestea din urmă nu se vor materializa decât odată cu venirea iernii, asta după ce francezii vor fi nevoiți să se retragă, cu pierderi uriașe cauzate de crunta iarnă rusească. Trebuie amintit că în anul 1812, când armatele lui Napoleon înaintau în aproape toată Europa, împăratul se afla la apogeul puterii sale, iar marea sa armată – La Grande Armée – număra peste 400.000 de soldați și se credea că este invincibilă. Cu acest gând a pornit Napoleon campania din Rusia, anticipând chiar o victorie rapidă împotriva rușilor, deși în scurt timp deznodământul acțiunilor sale vor lua o altă întorsătură. În ceea ce privește această bătălie de la Borodino , trebuie spus că rușii nu au reușit să aducă pe câmpul de luptă decât jumate dintre efectivele de care dispuneau și astfel au fost nevoiți să se retragă, lăsând liber drumul către Moscova.
Numai că Napoleon a intrat într-un oraș din care fuseseră evacuate toate rezervele de alimente și nutreț pentru cai, iar în scurt timp aprovizionarea armatei franceze a devenit imposibil. De asemenea lipsa nutrețului a slăbit caii rămași în viață, cai care au fost până în cele din urmă măcelăriți pentru hrana soldaților înfometați. Fără cai, cavaleria franceză a încetat să existe, iar cavaleriștii au fost nevoiți să continue marșul pedestru. În plus, lipsa cailor a dus la abandonarea tunurilor și căruțelor, lăsând armata fără sprijinul artileriei.
Odată cu apropierea iernii, foametea și bolile au făcut numeroase victime printre francezi, iar rata dezertărilor a crescut alarmant, fapt ceea ce a dus la înfrângerea francezilor la Berezina, atunci când Kutuzov a hotărât că momentul este potrivit pentru o bătălie prin care să zdrobească o mare parte din armata napoleoniană. Astfel, victoria rușilor în această bătălie a fost o lovitură uriașă dată ambițiilor lui Napoleon de dominare a Europei.
Sursa Lectia de istorie
