Pe durata vieții celor care l-au pus pe Ciucă premier nu va exista autostradă între Comarnic și Brașov. Cel mai probabil, nu va exista niciodată, fiindcă prostia și impostura au ajuns semne ale veșniciei.
Premierul Ciucă s-a trezit zicînd că autostrada nu se mai face cu fonduri europene, ci revine la formula parteneriatului public privat. Asta în condițiile în care PPP e părintele recunoscut al eșecului și frate bun cu moartea proiectelor de infrastructură. Pînă acum, pe traseul Comarnic Brașov și-au găsit sfîrșitul patru proiecte de autostradă în regim PPP. Fiecare a generat, cînd i-a venit rîndul, întîrzieri de ani de zile și reluarea ciclului de jaf prin studii de fezabilitate. Sînt douăzeci de ani de cînd Universul încearcă să le spună premierilor noștri că parteneriatul public privat și autostrada Comarnic – Brașov nu merg împreună, dar premierul Ciucă are aceleași probleme cu auzul. Mai e de adăugat că fondurile europene din programul multianual 2021-2027 sînt accesibile, iar România are încă posibilitatea de a le obține prin Programul Operațional de Transport.
Și revenim, iată, la frămîntările conspiraționiste. Ne întrebăm dacă prostia și lăcomia sînt suficiente pentru a justifica aceste gafe și nu cumva e vorba de vechile comandamente globaliste care împiedică brava patrie română să atingă culmi de dezvoltare ce dăunează corporatismului european și mondial. Dar dacă refacem contextul intelectual în care Ciucă și-a slobozit profețiile, adică team-building-ul PNL de la Sinaia, unde s-au produs alde Guran, Bode și Rareș Bogdan, ne lămurim: nici vorbă de globalism, e doar prostie pură.
Ciucă guvernează chiar mai poticnit decît vorbește. Bîjbîie pe slow-motion, face haosul să respire încet. Dă răgaz catastrofei economice să-și facă selfie cu toți românii. Pînă și Iohannis, cunoscut pentru cultul melcului, s-ar putea plictisi în pauza dintre două cuvinte ale protejatului său.
România se confruntă azi cu patru urgențe noi și grave: o criză de securitate națională, una energetică (a cantităților și prețurilor), una agricolă (secetă și dramatica lipsă a irigațiilor) și o sărăcire în cascadă a populației pe fondul exploziei profiturilor corporatiste și ale statului. Premierul le înfruntă cu indiferență solemnă și repetă la nesfîrșit că totul e în regulă, nimeni nu va păți nimic, sînt luate toate măsurile. Ai sentimentul că mestecă un senviș în mijlocul unei tornade.
Războiul din apropiere nici n-ai zice că există pentru generalul-premier Ciucă. Nici un efort de a enunța și implementa un plan de modernizare, înzestrare și ridicare a capacității de luptă a armatei române n-a fost detectat. Cît despre ospitalitatea arătată camarazilor din NATO, ea seamănă leit cu indiferența premierului. Militarii francezi de la baza Cincu, de pildă, s-au apucat să repare singuri un pod care face parte din infrastructura civilă națională și pe care generalul Ciucă, cunoscîndu-i importanța în manevrele militare și avînd banii și puterea necesare, l-a lăsat, cu toate astea, în seama acestor soldați străini, veniți în România s-o apere de ruși.
Sau alta: în plină criză de securitate în Marea Neagră, cu cine credeți că a început premierul Ciucă discuții pentru preluarea portului Constanța? Cu șeicii din Emiratele Arabe, monarhia islamistă poleită cu aur, dictatura ereditară care închide și torturează adversarii politici, condamnă la pușcărie femeile violate, practică sclavia pe imigranți, împușcă, spînzură și ucide cu pietre pentru adulter, apostazie de la islam, blasfemie și homosexualitate. Cu despoții din Abu Dhabi și Dubai, orașele iubite de proscriși, unde își ascund averile și persoana nu numai mafia și oligarhii ruși, ci și evazioniștii noștri de toată mîna, de la urmăriți penal și foști generali SRI, la politicieni și miliardari neprinși. Cu sanctuarul banilor negri, unde pițipoancele României își sculptează viitorul și unde se duc miniștrii și prim miniștrii să-și ascundă comisioanele. Premierul Ciucă dă portul Constanța șeiciilor în timp ce pe masă există ofertele și banii unor companii americano-israeliene, a căror prezență la malul mării ar aduce garanții de securitate și de afaceri, nu doar secretul depozitului bancar.
Ciucă abordează criza prețurilor la energie cu Virgil Popescu, adică chiar cu omul care a generat această explozie de scumpiri, care a liberalizat piața aiurea, fără să-l oblige cineva și fără ca legislația necesară să fi fost adoptată. Cu omul care a mărit cota Gazprom de la 7 la 30 la sută. În tot ce a făcut pînă acuma la Energie, Popescu s-a bazat pe cele două arme infailibile ale veleitarului politic: prostia și combinageala.
Criza din agricultură o tratează cu sfaturile tovarășului Daea, brigadierul matusalemic obosit el însuși de prea lunga-i carieră, care vorbește în miraje și halucinații, ca un agronom specializat în cultura macului și a cînepii indiene. Se va alege praful de irigațiile României, praf pe care, deși nu consumă alte droguri decît delirul de sine, Daea îl trage tot mai des pe nas.
Nici sărăcirea dramatică a populației nu pare să aștearnă pe fruntea lui Ciucă vreo îngrijorare, cîtă vreme îl are la Finanțe pe opresorul fiscal Cîciu, format la școala sinecuriștilor de stat, iar la Banca Națională pe viticultorul miliardar Manole, cel care-i toarnă zi de zi pe cetățeni la bănci.
Calmul premierului Ciucă se întemeiază pe frica noastră de a ne pune întrebarea: ce caută unul ca ăsta la Palatul Victoria? Știe că n-o s-o punem, a fost asigurat că n-o s-o punem și vede singur că n-o punem. Încet, încet, o să ne obișnuim cu el. Mai ales că, trebuie să recunoaștem, Ciucă are ceva din candoarea bravului soldat Svejk, atunci cînd răspunde amabil și senin: raportez supus că sînt idiot.
