Milioane de euro din bani publici pentru o fabrică a familiei Videanu, deși firma e în pragul colapsului
Compania Adam Stone S.A., controlată de familia fostului politician PDL Adriean Videanu, urmează să primească 26,44 milioane de euro sub formă de ajutor de stat pentru construirea unei fabrici la Simeria, în județul Hunedoara. Totul se întâmplă în ciuda faptului că firma abia mai funcționează, cu o activitate drastic redusă și doar 18 angajați activi.
Prin acordul de finanțare nr. 33/05.06.2025, aprobat prin Hotărârea de Guvern nr. 300/2024, compania beneficiază de un sprijin public masiv, ce acoperă aproximativ 70% din valoarea eligibilă a proiectului. În total, investiția este estimată la 40,49 milioane de euro, însă în schimbul acestei sume considerabile, compania promite crearea a doar 72 de locuri de muncă – un rezultat considerat modest în raport cu dimensiunea ajutorului oferit.
Mai mult, terenul de 11.600 mp pe care urmează să fie construită fabrica a fost închiriat de la platforma industrială Marmosim Simeria, deținută tot de grupul Theda Mar, parte din același conglomerat deținut de familia Videanu. Practic, compania folosește fonduri publice pentru a-și plăti chiria către propriile firme.
Indicatorii financiari ai Adam Stone ridică și mai multe semne de întrebare. În anul 2024, firma a înregistrat un profit de doar 568.000 de euro, în scădere abruptă – cu 96% față de anul anterior. Cifra de afaceri a coborât la 7 milioane de euro, cu un declin de 85%, semn că afacerea se află într-o perioadă critică.
Cu toate acestea, autoritățile au aprobat ajutorul de stat, iar la data de 30 iunie 2025, proiectul figurează doar ca „în curs de demarare”, fără implementare concretă, dar cu banii deja alocați.
Cazul ridică întrebări esențiale despre modul în care statul român alege să sprijine mediul privat: de ce sunt direcționate sume uriașe către companii aflate aproape de faliment, în loc să fie susținute firme performante, cu perspective reale de dezvoltare?
Răspunsurile, ca de obicei, întârzie să apară, iar lipsa de transparență nu face decât să adâncească suspiciunile legate de modul în care se cheltuiesc fondurile publice în România.
