România, campioană la statistici, dar repetentă la rezultate: fondurile europene, discrepanța dintre cifre și realitate

România se laudă, oficial, cu un grad de absorbție a fondurilor europene de 16,3%, peste media Uniunii Europene, care se situează la 11,4%. Ministrul Investițiilor și Proiectelor Europene, Dragoș Pîslaru, vorbește despre „accelerare semnificativă” și „peste 5.800 de proiecte în derulare”. Și totuși, o întrebare persistă în mintea românilor care trăiesc în realitatea de zi cu zi: unde sunt banii?

Pe hârtie, România pare o poveste de succes. În teren, însă, tabloul este sumbru. Drumuri care se rup sub prima ploaie mai serioasă, spitale care miros a mucegai și dezinfectant ieftin, școli rurale care par că au rămas captive într-un documentar despre anii ’80. Dacă peste 5 miliarde de euro au fost deja atrași din fonduri europene, unde se reflectă această injecție financiară?

Discrepanța dintre cifre și viața reală

România se află într-o contradicție dureroasă: un lider la nivel statistic, dar un codaș în viața reală. Spre deosebire de Polonia, care a reconstruit țara cu fonduri europene, ori de Lituania, care și-a digitalizat aproape complet administrația publică, România rămâne blocată în birocrație, corupție și incompetență administrativă.

Peste tot apar proiecte „în derulare”, „în evaluare” sau „în așteptare de avize”. Pe teren, însă, prea puține se și finalizează. Se pierd licitații în instanțe, se tergiversează lucrări, iar întreaga energie pare consumată în hârtii și nu în șantiere funcționale. Modernizarea României pare să se oprească la titlul unui raport.

Proiecte imposibil de implementat

Chiar ministrul Pîslaru a admis că o bună parte din proiectele finanțate prin PNRR, în valoare de aproximativ 6,3 miliarde de euro, nu pot fi realizate până în 2026 sau nu respectă procedurile tehnice. O declarație care pune sub semnul întrebării întregul proces de planificare și implementare al acestor investiții, în condițiile în care termenul-limită se apropie rapid.

În spatele optimismului oficial se ascunde, de fapt, o realitate dureroasă: România riscă să piardă bani, nu pentru că nu îi are, ci pentru că nu știe (sau nu vrea) să-i folosească eficient.

Ce vedem, de fapt, cu ochiul liber?

• Sate întregi fără drumuri asfaltate sau apă curentă.
• Școli în care elevii merg la toaletă în curte.
• Spitale care funcționează în clădiri neautorizate ISU.
• Transport public între localități aproape inexistent.

În fața acestor probleme, cifrele mari și declarațiile politice nu țin loc de rezultate. Fără o reformă administrativă reală, fără profesionalizarea aparatului public și fără o voință politică fermă, fondurile europene riscă să fie doar altă oportunitate ratată pentru România.

România nu duce lipsă de bani. Duce lipsă de competență, transparență și voință. Iar până când aceste lipsuri nu vor fi corectate, orice procent în plus în statistici nu va schimba cu nimic viețile celor care trăiesc în România reală, nu în prezentările de la Bruxelles.