Bilete de tren se scumpesc, dar condițiile rămân aceleași: austeritatea lui Bolojan lovește din nou
Începând cu 1 august, călătoriile cu trenul devin mai scumpe în România. Toți operatorii feroviari de pasageri, inclusiv CFR Călători, vor majora prețurile biletelor ca urmare a creșterii cotei de TVA de la 19% la 21%. Pentru români, asta înseamnă mai mulți bani dați pe bilete, dar aceleași trenuri murdare, întârziate și fără aer condiționat.
Sub masca responsabilității fiscale, austeritatea impusă de Ilie Bolojan și replicată în tot mai multe structuri publice lovește direct în infrastructura care ar fi trebuit să ne apropie de standardele europene. În realitate, ne ține înapoi – cu frâne stricate, vagoane second-hand și peroane care se prăbușesc la propriu.
Cât se scumpește?
Conform anunțului oficial:
- La clasa a II-a, biletele se vor scumpi cu până la 3 lei;
- La clasa I-a, scumpirea poate ajunge la 4,5 lei, mai ales pe rutele operate de trenurile Intercity – teoretic cele mai „moderne”, practic adesea cu întârzieri de 40–60 de minute.
Cei care folosesc trenul zilnic sau săptămânal, cum sunt studenții, navetiștii sau lucrătorii sezonieri, vor simți imediat această lovitură în buzunar.
Ce primim în schimb?
Exact ce primeam și până acum:
- Aer condiționat care nu funcționează, mai ales în mijlocul verii;
- Geamuri care nu se deschid, în vagoane încinse ca niște cuptoare;
- Întârzieri cronice pe rutele importante – 30 de minute e aproape „normal”;
- Tapițerie murdară, toalete infecte și mirosuri pestilențiale în multe garnituri.
Comentariile pasagerilor pe rețelele sociale sunt elocvente: „La ce oferiți, ar trebui să fie biletul înjumătățit, nu crescut. E bătaie de joc”, a scris un utilizator pe pagina oficială CFR Călători.
Unde e de fapt problema?
Problema nu e doar la CFR sau la TVA. Problema e în filosofia bugetară impusă de Bolojan și admirată orbește de guvernanți care confundă tăierile bugetare cu reforma reală. În loc să investească în infrastructură, în oameni, în modernizare, se aleg scurtături: înghețări de angajări, anulări de proiecte, subfinanțări cronice.
Ce înseamnă „eficiența” promovată de Bolojan?
- Personal insuficient la întreținere;
- Proiecte de reabilitare blocate sau tergiversate;
- Lipsa achizițiilor de material rulant nou, deși fonduri europene există;
- Tăcere complice în fața decăderii sistemului public de transport.
Austeritate fără rezultate
Românii plătesc mai mult și primesc mai puțin. Trenurile sunt la fel de vechi, iar investițiile majore întârzie ani de zile. În paralel, oamenii politici pozează în „manageri responsabili” și dau vina pe „moșteniri grele” sau pe „contextul economic global”.
Dar cifrele spun altceva: în 2024, CFR Călători a avut zero garnituri noi puse în circulație și doar câteva linii modernizate parțial, cu fonduri europene trase de timp. În multe cazuri, pasagerii sunt înghesuiți în vagoane din anii ’80, cu viteze medii de 45–60 km/h.
Concluzie: în tren spre nicăieri
Într-un moment în care țările europene investesc agresiv în transportul feroviar ca soluție verde, România alege să-și adâncească criza. Austeritatea lui Bolojan devine un model nu de eficiență, ci de auto-sabotaj instituțional. Fără investiții, fără viziune, fără respect pentru cetățeni, creșterile de prețuri sunt doar un nou semn că sistemul public este lăsat să moară lent.
Românii nu au nevoie de lecții de economie de la politicieni care n-au mers niciodată cu trenul Interregio la 38°C. Au nevoie de trenuri decente, rute sigure și prețuri corecte. Până atunci, fiecare bilet plătit e o taxă pe umilință.
