Reforma anunțată de Bolojan s-a dus pe apa sâmbetei: Marian Neacșu, vicepremier cu condamnare penală

România are un talent aparte: transformă infractorii în demnitari și vinovații în decidenți. Marian Neacșu, vicepremier cu condamnare penală, este doar cea mai recentă dovadă că în această țară, etica e opțională, dar obediența față de sistem e obligatorie.

Un om prins că și-a angajat fiica din banii statului – adică ai noștri – este azi parte din conducerea Guvernului. Nu într-un post decorativ, nu în vreun consiliu consultativ, ci chiar în centrul puterii. Acolo unde se trasează prioritățile, se împart miliardele și se dau ordinele.

Ce mesaj transmite asta? Unul simplu și cinic: în România, nu contează dacă ai furat. Contează dacă ai fost fidel rețelei. Condamnările nu mai rușinează, ci se prescriu moral. Iar cine a păcătuit „corect”, adică pentru ai lui, e răsplătit. Nu cu dispreț public, ci cu funcții înalte și coloană oficială.

România a devenit o țară în care integritatea e considerată un handicap politic. Cine n-are schelete în dulap e suspect. Cine nu are dosar, probabil n-a fost destul de „util”. Iar cetățeanul onest? E bun doar la plătit taxe, stat la coadă și mimat respectul față de niște „aleși” care calcă în picioare orice idee de responsabilitate.

Într-un stat normal, un condamnat nu ar mai atinge o funcție publică. În România, el devine vicepremier. Nu pentru că merită, ci pentru că sistemul are nevoie de oameni compromiși. Pentru că doar ei pot fi controlați, șantajați, disciplinați.

Adevărul e simplu și trist: nu e o scăpare. Nu e o greșeală. Este strategia. România nu e condusă de cei mai buni, ci de cei mai obedienți. Și, deseori, de cei mai murdari.

Nu mai e vorba de reformă, ci de un simulacru. Un teatru în care rolurile sunt distribuite dinainte, iar aplauzele se cer cu forța. Iar noi, spectatorii plătitori, am ajuns să știm finalul de la primul act: condamnările se iartă, dar trădările se răsplătesc.