Sistemul public de sănătate primește încă o lovitură: Guvernul Bolojan acuzat că subminează sănătatea publică în favoarea clinicilor private

Într-o mișcare care stârnește îngrijorare profundă în rândul personalului medical și al pacienților, Guvernul condus de Ilie Bolojan este acuzat că subfinanțează deliberat spitalele publice pentru a direcționa fonduri tot mai consistente către sectorul medical privat. Potrivit unei analize prezentate de Federația „Solidaritatea Sanitară”, în spatele unei retorici de „reformă” se ascunde o strategie sistematică de retragere a statului din responsabilitatea pentru sănătatea populației.

Mai mulți bani în sistem, mai puțin pentru spitale

Deși bugetul Casei Naționale de Asigurări de Sănătate a crescut substanțial în ultimii doi ani – de la 59,7 miliarde lei în 2023 la 79,1 miliarde lei estimați în 2025 – spitalele publice nu au beneficiat proporțional de această majorare. Din această suplimentare, doar 7,3 miliarde lei au ajuns la spitalele de stat, în timp ce 12 miliarde lei au fost redirecționate spre alte cheltuieli, multe dintre ele având ca destinație sectorul medical privat.

Această alocare dezechilibrată nu este doar o decizie contabilă – este o alegere politică. O alegere care pune sub semnul întrebării angajamentul Guvernului față de sistemul public de sănătate și față de milioanele de români care depind de el.

O „reformă” în tăcere, împotriva interesului public

Potrivit datelor prezentate de sindicaliști, ponderea fondurilor CNASS alocate spitalelor publice a scăzut dramatic: de la 67,3% în 2018 la 56,7% în 2025. În același timp, cheltuielile salariale – adesea invocate ca motiv principal al dezechilibrelor – au fost deja reduse semnificativ, ajungând la doar 38,2% din totalul bugetului în 2025. Aceste cifre demontează mitul „sistemului public supraplatit” și expun o realitate dură: spitalele de stat sunt sufocate financiar, nu din cauza salariilor, ci din cauza unei politici deliberate de subfinanțare.

În loc să elimine risipele, să optimizeze achizițiile sau să impună criterii clare de eficiență, Guvernul preferă să taie de la spitalele care luptă zilnic cu lipsuri cronice și să transfere resurse către entități private, unde controlul public este minim, iar profiturile – maxime.

Sănătatea, transformată în marfă

Această reconfigurare tăcută a sistemului de sănătate nu este o simplă ajustare bugetară. Este începutul unei rețele de interese care privilegiază profitul în detrimentul echității și accesului universal. Sub pretextul eficienței, autoritățile favorizează o piață medicală în care serviciile devin condiționate de posibilitatea de a plăti – iar spitalele publice sunt lăsate să se degradeze lent, pentru a justifica eventuale „parteneriate” sau „privatizări”.

Federația „Solidaritatea Sanitară” avertizează că această direcție este nu doar periculoasă, ci profund imorală: cetățenii plătesc contribuții de sănătate, dar în schimb primesc servicii tot mai sărăcite, în timp ce clinicile private primesc contracte grase din banii publici.

Un sistem medical rupt în două

Dacă tendința continuă, România riscă să ajungă la un sistem medical segregat: un sector privat bine dotat, dar inaccesibil pentru majoritatea populației, și un sector public subfinanțat, suprasolicitat și demotivat. În acest tablou, Guvernul joacă rolul unui manager cinic, care taie din fonduri acolo unde este nevoie cel mai mult și alimentează o piață în care sănătatea devine privilegiu, nu drept.

Apel pentru responsabilitate și transparență

Sindicatele cer Guvernului transparență, dezbatere și asumare. Nu este vorba despre o dispută politică, ci despre viitorul sistemului medical românesc. Reforma, dacă este necesară, trebuie făcută împreună cu cei care lucrează în spitale, nu peste capul lor. Cu pacienții în centru, nu în umbră. Cu un angajament ferm pentru serviciile publice, nu cu un transfer mascat de responsabilitate către firme care urmăresc profitul, nu sănătatea publică.

Reducerea finanțării spitalelor de stat nu este reformă – este abdicare. Și orice guvern care alege această cale își asumă responsabilitatea pentru colapsul unui sistem pe care milioane de români îl consideră salvator.