CCR discută astăzi sesizarea AUR privind Legea „austerității”, adoptată prin angajarea răspunderii Guvernului
Guvernul Bolojan, în stilul tot mai frecvent al „tehnocraților” fără legitimitate reală, a decis să taie în carne vie. Dar nu în carnea grasă a sistemului bugetar suprapopulat cu sinecuri. Nu în luxul autosuficient al clientelei politice. Ci în carnea vie a milioanelor de români care muncesc, trăiesc de la o lună la alta și încă mai speră că democrația înseamnă mai mult decât ordine venite pe linie de partid.
Legea austerității, adoptată printr-un artificiu bine cunoscut – angajarea răspunderii – e acum pe masa Curții Constituționale. Și bine că e. AUR a sesizat CCR în legătură cu acest act legislativ pe care îl numește, fără echivoc, „toxică, nedreaptă și profund neconstituțională”. Și nu doar din motive juridice. Ci pentru că reprezintă o mostră de guvernare în stil autoritar, pe care nicio „democrație consolidată” n-ar trebui să o tolereze.
Desigur, progresiștii nu spun nimic. Tăcere absolută dinspre tefeliștii de serviciu. Când Guvernul își asumă o lege care îngheață salariile, elimină facilități pentru familiile cu copii, amână plata hotărârilor judecătorești definitive și calcă în picioare ideea de echitate socială – totul e „reformă”. Un pic dură, poate, dar „necesară”. Ce contează că lovim în mamele cu copii? Ce contează că personalul militar e lăsat la limita subzistenței? Important e că imaginea de „stabilitate fiscală” e salvată. Și că ratingurile externe sunt mulțumite.
Dar ipocrizia merge mai departe. În timp ce România e împinsă în austeritate forțată, Guvernul păstrează intacte privilegiile clientelei: vicepremieri de decor, armate de consilieri, secretari de stat care nu produc decât hârtie. Ei nu simt criza. Ei nu simt tăierile. Ei doar administrează „sărăcirea poporului” din fotolii tapițate.
Iar când cineva – cum e AUR – are curajul să spună lucrurilor pe nume, să atace această „lege Frankenstein” în fața CCR, se trezește cu întrebarea clasică: „Dar voi ce propuneți?” Simplu: propunem o guvernare responsabilă, transparentă, în care Parlamentul contează, Constituția nu e opțională, iar poporul nu e redus la un simplu spectator în fața deciziilor executive impuse cu forța.
Nu AUR a creat criza. Nu AUR a îngropat economia în pandemie. Nu AUR a îndatorat România pe următoarele trei decenii. Dar AUR e acolo unde trebuie – contestând, demascând, luptând. Cu moțiuni, cu sesizări la CCR, cu proteste dacă va fi cazul. Luna asta. Luna viitoare. În fiecare lună.
Și dacă judecătorii Curții Constituționale mai cred în litera și spiritul Constituției, vor respinge acest pachet legislativ aberant. Nu e doar o lege proastă. Este o amenințare directă la statul de drept. Este o scurtătură periculoasă către un regim în care Guvernul legiferează fără Parlament, fără opoziție, fără popor.
Și în timp ce România e împinsă spre un viitor de austeritate, cei care ar trebui să țipe sunt ocupați să doarmă. Sau, și mai grav, să aprobe. Cu tăcerea lor. Cu complicitatea lor.
Dar tăcerea – o știm deja – e uneori mai gravă decât o minciună spusă cu voce tare.