Șinele crapă, dar conturile stau bine: CFR reduce viteza trenurilor, nu și salariile directorilor
În timp ce șinele de cale ferată ating temperaturi de peste 50 de grade Celsius, trenurile se târăsc prin țară cu viteze de melc, iar călătorii se sufocă în vagoane fără aer condiționat, conducerea Companiei Naționale de Căi Ferate CFR SA își menține salariile generoase – reci, sigure și stabile ca un seif bancar elvețian.
Oficialii CFR au anunțat zilele trecute că, pe fondul temperaturilor extreme, viteza trenurilor va fi redusă în zonele afectate de caniculă. Măsura este justificată de riscul deformării șinelor și de necesitatea de a proteja siguranța pasagerilor.
Până aici, nimic de obiectat. Dar vine întrebarea de bun simț: ce-a făcut CFR tot restul anului, când nu era caniculă? Sau, mai corect spus, ce n-a făcut?
În loc să modernizeze masiv infrastructura, să înlocuiască șinele vechi și să investească în trenuri funcționale, compania pare preocupată mai degrabă de confortul celor din vârful piramidei. Pentru că acolo, în birourile răcoroase ale directorilor, vara e doar un anotimp în calendar, nu un test de rezistență.
Salarii de Europa, șine de Ev Mediu
Potrivit surselor interne, directorul general al CFR SA încasează lunar în jur de 25.000 de lei (adică peste 5.000 de euro). Cu tot cu prime, sporuri și „stimulenturi” variate, suma poate fi chiar mai mare. Și nu este singurul cu un cont bine încărcat. Zeci de directori adjuncți, șefi de direcții și inspectori beneficiază de venituri similare.
Între timp, trenurile stau pe loc sau înaintează chinuit pe șine dilatate de soare. „Reducerea vitezei trenurilor este o măsură esențială”, susțin oficialii. O fi. Dar poate că și reducerea salariilor ar trebui să fie esențială când rețeaua feroviară arată ca în anii ’80.
În plus, temperaturi de peste 40 de grade nu sunt o noutate în România. Nu e prima și nici ultima vară caniculară. Și totuși, an de an, CFR pare luată prin surprindere de vară, exact cum iarna e șocată de zăpadă.
Pasagerii așteaptă în soare. Directorii încasează în umbră.
Imaginea e simplă, dar revoltătoare: călători care așteaptă în gări încinse sau care îndură ore de întârziere în trenuri fără aer condiționat, în timp ce cei responsabili de acest dezastru se bucură de răcoarea aparatelor split din birouri și de confortul unor salarii ce bat recorduri.
Modernizarea reală a infrastructurii feroviare nu se face cu scuze și comunicate de presă, ci cu planificare, investiții și responsabilitate. Iar responsabilitatea nu înseamnă doar să reduci viteza trenurilor când e cald, ci și să pui în mișcare un sistem încremenit, care azi consumă bani publici mai repede decât parcurg trenurile cei 100 km până la următoarea gară.
